Postat de: valorificare | 13 Octombrie 2010

GHID privind gestionarea ecologica rationala a bifenililor policlorurati (PCB)

Bifenilii policloruraţi reprezintă un grup de hidrocarburi aromatice clorurate cu structură bifenilică (două inele fenilice (C6H5)2) şi cu cel puţin un atom de hidrogen substituit printr-un atom de clor. Atomii de clor pot fi ataşaţi în oricare din cele zece locuri posibile. PCB se prezintă sub forma unor lichide incolore. Proprietăţile fizice, chimice şi toxicologice ale PCB variază considerabil în dependenţă de numărul atomilor de clor în molecula lor. În total, există 209 izomeri PCB care au aceeaşi structură organică de bază dar un număr variabil de atomi de clor în diferite poziţii, însă doar circa 70 dintre ei au fost identificaţi in amestecurile existente pe piaţă. PCB sunt rezistenţi la temperaturi înalte, au o volatilitate scăzută şi sunt foarte stabili;aceste calităţi favorizează utilizarea lor industrială dar în acelaşi timp îi fac foarte problematici în relaţia cu organismele vii.

Amestecurile PCB (în stare pură sau cu alte substanţe) au fost aplicate în diverse scopuri, în sisteme deschise, parţial deschise sau închise:

• aplicarea PCB în sisteme închise în uleiurile izolatoare şi/sau de răcire în transformatoare, uleiurile dielectrice în condensatoare, lichidele hidraulice în ascensoare, camioane şi pompe cu presiune înaltă (în special, în industria minieră);

• aplicarea PCB în sisteme parţial deschise în lichidele de transfer termic, lichidele hidraulice, pompele cu vacuum, comutatoare, regulatoarele de tensiune, cablurile electrice cu izolant lichid, întreruptoarele de circuit cu izolant lichid;

• aplicările «deschise» ale PCB includ utilizarea lor în vopsele anticorosive, în industria auto, ermetizanţi în construcţii, în agenţii lubrifianţi, impregnarea lemnului, hârtiei şi pielii, datorită proprietăţilor hidrofobe şi rezistenţei termice, ca agenţi de laminare în producerea hârtiei, aditivi pentru cleiuri, ermetizanţi şi învelişuri anticorosive, agenţi diluanţi în insecticide, sub formă de catalizator în procesele de polimerizare în industria petrochimică, în uleiurile de imersiune pentru microscopie, în prepararea pesticidelor, ca izolant al cablurilor.

Întrucât aceste materiale, după utilizare, nu sunt clasificate ca deşeuri periculoase, la eliminare PCB din componenţa lor deseori migrează în mediu. Deşi emisiile de PCB în mediu au avut loc în arii destul de restrânse ale globului, circulaţia aerului şi curenţii oceanici i-au răspândit pe întreaga suprafaţă a planetei. În prezent, PCB pot fi depistaţi în aer, apă, sol, plante, animale şi în corpul uman. Datorită stabilităţii lor chimice şi biochimice şi solubilităţii ridicate în lipide PCB manifestă o capacitate sporită de bioacumulare în lanţurile alimentare. Ca rezultat, fiinţele din vârful piramidei trofice (animalele de pradă sau oamenii) deseori acumulează substanţa în concentraţii mult mai mari decât plantele sau apa.

De-a lungul timpului au fost acumulate multiple dovezi privind efectele negative ale PCB asupra mediului. Cele mai multe dintre ele sunt legate de afecţiunile sistemului reproductiv şi imunitar la animale şi păsări.

Principala cale de pătrundere a PCB în organism este tubul digestiv. Doza zilnică tolerabilă stabilită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru oameni este de 30-60 μg PCB, cu alte cuvinte, o asemenea doză zilnică administrată pe durata întregii vieţi nu ar trebui să provoace daune sănătăţii. În afară de calea ingestiei, PCB mai pot accede în organism prin piele şi prin plămâni. Omul se poate expune influenţei PCB prin ingerarea alimentelor sau apei contaminate, prin inhalarea vaporilor de PCB şi prin contact direct, prin piele. După absorbţie, PCB circulă prin sânge şi ajunge să se depoziteze în ţesuturile adipoase şi în mai multe organe, inclusiv în ficat, rinichi, plămâni, glandele suprarenale, creier, inima şi piele.

Modul de abordare al problemelor legate de substantele chimice periculoase este reglementat de trei convenţii internaţionale:

Convenţia de la Basel care reglementează transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase şi eliminarea lor.

Convenţia de la Stockholm care controlează scoaterea din uz a poluanţilor organici persistenţi (POP) la scară mondială.

Convenţia de la Rotterdam care reglementează comerţul cu pesticide şi alte substanţe chimice periculoase (procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză).

Fiind  parte a Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi (si deci si a programelor de gestionare al substanţelor şi deşeurilor periculoase),Romania a trebuit sa-si adapteze legislatia interna in domeniu, la legislatia europeana. Ca urmare , in august 2010  a fost emis :

ORDINUL nr. 1179 din 5 august 2010 pentru aprobarea Ghidului privind gestionarea ecologică raţională a bifenililor policloruraţi

Dam mai jos cele mai importante pasaje din acest act normativ.

,, CAPITOLUL III

3.Identificarea şi monitorizarea

3.1. Inventarierea

Proprietarii echipamentelor şi materialelor ce conţin PCB trebuie să notifice autorităţile competente pentru protecţia mediului.Culegerea şi includerea acestor informaţii într-o bază de date va pune la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului precum şi altor autorităţi competente un instrument util de identificare a priorităţilor ţării în domeniul gestionării PCB şi a variantelor de eliminare a lor. Datele vor fi colectate prin intermediul unor chestionare (forme de inventariere), ………..suficient de detaliate, asigurând informaţia necesară pentru fiecare tip de echipament sau deşeuri care conţin sau care sunt contaminate cu PCB.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Transformatoarele trebuie să fie controlate chiar şi în cazul când sunt de fabricaţie recentă întrucât o contaminare neintenţionată a echipamentului este întotdeauna posibilă. Dacă un anumit echipament nu poate fi controlat din motive tehnice (de exemplu, un condensator) el trebuie să fie considerat echipament cu conţinut de PCB, până la proba contrarie (condensatorul va putea fi controlat doar după scoaterea sa din exploatare).

3.2. Controlul vizual al echipamentului potenţial contaminat cu PCB

3.2.1. Transformatoarele

Deşi durata normală de funcţionare a unui transformator este de circa 40 de ani sau chiar mai mult, condiţiile proaste de exploatare (suprasarcina, operarea la temperaturi înalte, deteriorarea mecanică) îi pot reduce durata de funcţionare şi pot spori riscul apariţiei unor avarii şi pericolul contaminării mediului. Pentru prevenirea unor asemenea pericole este extrem de importantă întreţinerea şi exploatarea adecvată a echipamentului.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..       Identificarea transformatoarelor cu conţinut de PCB nu este o sarcină uşoară întrucât de-a lungul timpului au fost produse multe tipuri de asemenea instalaţii iar o bună parte din ele continuă să fie utilizate în toată lumea. Din păcate, nu există nici o metodă externă sigură de determinare a transformatoarelor cu PCB.

Majoritatea transformatoarelor utilizate au o construcţie standard. În ultima perioadă, însă, au fost proiectate transformatoare complet ermetizate, fără robinete de scurgere şi posibilitate de acces – transformatoare de tip CSP (Completely Self Protected – complet autoprotejate). Argumentul pentru crearea lor a fost faptul că PCB sunt foarte stabili şi nu se degradează în timp, aşa cum o fac uleiurile obişnuite, ceea ce ar permite folosirea lor pe întreaga durată de viaţă a transformatoarelor (s-a dovedit, totuşi, că acest lucru nu este în totalitate adevărat). În afară de plăcile informative obişnuite de pe transformatoare, mulţi producători mai pun pe utilaj şi plăcuţe de identificare. ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

3.3. Prelevarea probelor pentru determinarea PCB

3.3.1. Pregătirea de prelevarea probelor

Se recomandă utilizarea unei truse pentru prelevarea probelor care să conţină întregul set de echipament de bază necesar. În mod normal, probele lichide sunt prelevate în recipiente de sticlă, deoarece la o concentraţie înaltă de PCB aceştia pot difuza prin pereţii containerelor de plastic. Recipientele pentru probe trebuie să fie absolut curate. Dacă probele urmează să fie transportate pe distanţe lungi trebuie utilizate recipiente rezistente la şocuri (non-casabile).

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

3.3.2. Reguli generale de prelevare a probelor

Principala sursă de erori analitice este procesul de prelevare a probelor. De aceea, este absolut necesar să se ţină cont de următoarele:

Riscul contaminării reciproce a probelor

Probele pot fi contaminate uşor una de la alta. În măsura posibilităţilor, trebuie folosite materiale de unică folosinţă (hârtie absorbantă, pipete, etc.), altele pentru fiecare probă nouă. Dacă acest lucru nu este posibil, instrumentele folosite trebuie curăţate înainte de fiecare prelevare (este bine să se folosească în acest scop solvenţi organici, de exemplu, acetonă).

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Raportul de prelevare a probelor:

Raportul trebuie completat imediat. Dacă acest lucru va fi lăsat pe mai târziu o parte din informaţie ar putea fi pierdută sau uitată.

3.3.3. Prelevarea probelor din condensatoare

……………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Dintr-un grup de condensatoare de aceeaşi serie, este suficient să se analizeze doar două. Se recomandă analiza unei probe combinate, prelevată din două condensatoare cu cele mai mici numere de serie. Se va opera cu multă precauţie, în cazul în care analiza indică prezenţa PCB, chiar şi într-o concentraţie mică.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

3.3.4. Prelevarea probelor din transformatoare

Măsuri de securitate personală

Pentru a proteja pielea şi ochii se vor folosi mănuşi şi ochelari de protecţie.

Locul de prelevare a probelor

Probele pot fi prelevate de la robinetul de scurgere, în partea inferioară a transformatorului. Dacă transformatorul a fost deconectat pentru mai mult de 72 ore proba se ia de la fund, întrucât PCB au o densitate mai mare decât uleiul mineral. Uneori garnitura (manşonul) robinetului poate începe să curgă după deschiderea lui, de aceea este bine să avem o garnitură de rezervă. Altfel, se pot preleva probe şi prin deschizătura superioară a transformatorului, cu ajutorul unei pompe de mână (pentru fiecare transformator se va utiliza o altă pompă). Probele recoltate din rezervorul de expansiune a uleiului nu pot fi întotdeauna considerate reprezentative, întrucât uleiul din el nu circulă şi, prin urmare, nu se amestecă bine. De obicei, probele din transformatoare se iau atunci când acestea sunt în funcţiune. Aceasta impune cunoaşterea şi respectarea măsurilor de protecţie şi a regulilor de securitate.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

Toate deşeurile trebuie să fie eliminate într-un mod ecologic raţional, metoda de eliminare depinzând întotdeauna de rezultatele analizei.

3.3.5. Prelevarea probelor din transformatoarele scoase din uz şi golite

Metoda prelevării probelor din transformatoarele scoase din uz se va decide la faţa locului, în funcţie de situaţie. Chiar dacă uleiul din echipament a fost pompat, o anumită cantitate de ulei de obicei rămâne în interior, în urma scurgerii treptate de pe părţile solide ale transformatorului (lemn, hârtie izolatoare, etc.). Cantitatea adunată în acest fel la fundul instalaţiei poate însuma mai mulţi litri, o cantitate suficientă pentru analiză dar insuficientă pentru a o scurge prin robinetul transformatorului, întrucât stratul de ulei se află mai jos de nivelul valvei de scurgere. În asemenea cazuri, prelevarea probei se va face prin deschizătura din partea superioară. Pentru a recolta proba de ulei de la fundul transformatorului se vor utiliza tuburi rigide (de exemplu, sticlă sau PE). Gradul de contaminare a transformatoarelor golite cu PCB se poate dovedi mai înalt decât cel iniţial, din cauza fenomenului de extracţie din miezul şi de pe bobinele lor, într-un volum limitat de ulei. Dacă, totuşi, în interiorul instalaţiei nu a rămas deloc ulei, poate fi prelevat şi analizat substratul solid din partea activă a transformatorului (lemn sau hârtie izolatoare). O asemenea analiză poate fi realizată doar în condiţii de laborator, prin metoda cromatografiei cu gaze.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

3.5. Baza de date

Informaţia privind echipamentul cu conţinut de PCB şi deţinătorii săi, colectată pe parcursul inventarierii naţionale, urmează să fie introdusă într-o bază de date. Baza de date este un instrument indispensabil pentru gestionarea stocului de PCB din România. Ea le va permite instituţiilor abilitate să controleze procesul de eliminare a echipamentului PCB, în raport cu termenii stabiliţi, şi să aleagă soluţiile tehnice optime pentru aceasta. Fiecare Parte la Convenţia de la Stockholm este obligat să prezinte Conferinţei Părţilor un raport privind progresele în eliminarea PCB, o dată la 5 ani. Baza de date este un instrument util de pregătire a acestui raport. Baza de date nu trebuie să fie considerată (exclusiv) drept un sistem de stocare a informaţiei;ea este un instrument care va fi în permanenţă actualizat, completat şi adaptat, până când ultimul echipament cu conţinut de PCB nu va fi eliminat (anul limită 2028). ……………………………………………………………………………………………………………………………………………

3.7. Inspectarea amplasamentului potenţial contaminat

Inspectarea amplasamentului are menirea să identifice toate materialele care ar fi putut fi contaminate de la echipamentul cu conţinut de PCB, în urma scurgerilor, deversărilor, încălcării regulilor de exploatare şi stocare sau incidentelor. Locurile care trebuie investigate includ suprafeţele dure (ciment sau pietriş) pe care a fost amplasat echipamentul cu conţinut de PCB, podeaua din ateliere sau locurile de stocare, solul în zona unor incidente din trecut sau a locurilor unde au fost aruncate/abandonate deşeuri potenţial contaminate, etc.

Inspectarea întregului amplasament al companiilor poate fi privit ca etapa finală a procesului de eliminare sau decontaminare a tuturor echipamentelor cu conţinut de PCB, care îi aparţin. Inspectarea poate fi realizată şi la scara mai mică, de exemplu,după eliminarea sau decontaminarea unei singure piese de echipament. În acest caz, va fi controlată doar zona respectivă.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

3.7.2. Estimarea riscurilor

În scopul optimizării acţiunilor ulterioare se recomandă estimarea riscurilor asociate cu zonele enumerate în baza de date. Întrebările care trebuie puse în acest scop sunt:

• presupusa sursă de contaminare este izolată sau poluarea continuă?

• contaminarea pune în pericol sursele de apă potabilă (apele subterane)?

• locul este des frecventat de lucrători sau trecători (zonă rezidenţială)?

• care este suprafaţa potenţial contaminată şi masa/volumul bunurilor în pericol?

• stocarea: sunt materialele suspecte de contaminare cu PCB, păstrate în condiţii adecvate (în butoaie sau lăzi, acoperite, încuiate şi separate de alte bunuri) sau nepotrivite (fără izolare, în aer deschis)?

Locaţiile care prezintă un risc sporit pentru oameni şi mediu trebuie să fie tratate cu prioritate.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL IV

4. Managementul PCB

4.1 Planul de management al PCB

Având în vedere pericolul prezentat de PCB fiecare deţinător de echipament care conţine PCB urmează să elaboreze un plan de management al acestor substanţe care trebuie să cuprindă întregul lor ciclu de viaţă (utilizarea, manipularea, păstrarea şi eliminarea). ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

4.1.7 Planul de eliminare

Echipamentul şi deşeurile care conţin PCB urmează să fie decontaminate sau eliminate doar de companii autorizate în acest sens de către autorităţile competente pentru protecţia mediului (dacă asemenea companii există) sau de companii străine care acordă asemenea servicii. Procesul de decontaminare sau eliminare a echipamentului cu conţinut de PCB este, de obicei, unul foarte complex şi, din acest motiv, este recomandabil să se desfăşoare în baza unui plan de eliminare amănunţit. Trebuie să conţină datele decontaminării sau eliminării fiecărei unităţi de echipament şi costul acestor acţiuni, inclusiv costul echipamentului nou de înlocuire. Deţinătorii echipamentului PCB trebuie să prezinte planul de management al PCB spre aprobare autorităţi competente pentru protecţia mediului.

4.2 Planul de prevenire şi control al deversărilor şi al măsurilor de remediere

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

4.2.3 Măsurile de remediere

Planurile pentru situaţii excepţionale trebuie să fie afişate în locuri vizibile, lângă echipamentul cu conţinut de PCB. Pentru a putea reacţiona imediat la incident se recomandă păstrarea materialelor şi instrumentelor necesare (mănuşi de protecţie, vas colector, instrumente, materiale absorbante, etc.) într-un loc uşor accesibil. Locul acestor depozite poate fi indicat în registrul PCB, pentru a interveni rapid în caz de urgenta.

CAPITOLUL V 5.

Întreţinerea echipamentului cu conţinut de PCB

Întreţinerea echipamentului trebuie să fie conformă cu procedurile prescrise de producător şi standardele naţionale corespunzătoare.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

5.2.1 Controlul vizual

Deţinătorii transformatoarelor care conţin PCB trebuie să le supună controlului vizual la fiecare trei luni. Datele inspectării trebuie introduse în registrul respectiv. În special, trebuie examinate următoarele:

• petele de ulei de lângă echipament;

• urmele de ulei de pe echipament (sudurile, garniturile, supapele, etc.);

• locurile defecţiunilor majore sau a avariilor;

• etanşeitatea vasului colector.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

5.3 Întreţinerea condensatoarelor care conţin PCB

Controlul vizual este uşor de realizat şi poate fi realizat oricând este necesar. El permite detectarea următoarelor probleme la condensatoare:

scurgerile din containerul condensatorului;

umflarea sau deformarea condensatorului;

– oxidarea containerului;

– murdărirea mufelor.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

CAPITOLUL VI

6. Măsurile de securitate

6.1 Expunerea la PCB

Există trei căi principale de pătrundere a PCB în organismul uman: prin stomac şi intestin, prin piele şi prin plămâni.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

6.3 Protecţia mediului

În timpul lucrului cu PCB, trebuie luate toate măsurile necesare de prec auţie pentru a preveni contaminarea mediului. În timpul prelevării probelor de ulei sau material potenţial contaminat cu PCB, trebuie evitate pierderea sau împrăştierea materialului recoltat. Se recomandă utilizarea unui covoraş absorbant, dacă este nevoie. Toate materialele de lucru trebuie să fie curăţate cu acetonă sau eliminate ca deşeuri periculoase, inclusiv echipamentul personal de protecţie. Doar metalul şi sticla pot fi curăţate total; lemnul, materialele sintetice, masele plastice nu pot fi curăţate şi trebuie eliminate ca deşeuri  periculoase.

Dacă în timpul inventarierii se identifică echipament care curge sau este în stare tehnică proastă, trebuie luate măsuri pentru oprirea scurgerilor şi prevenirea răspândirii contaminării.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

CAPITOLUL VIII

8. Scoaterea din exploatare a echipamentului PCB

8.1 Scoaterea din uz a transformatoarelor

Scoaterea din exploatare a transformatoarelor începe cu procedura de deconectare care trebuie să urmeze instrucţiile de securitate pentru lucrul cu echipamentul electric şi indicaţiile producătorului. Înainte de începerea lucrărilor, trebuie să se asigure că transformatorul este deconectat, atât pe partea cu tensiune înaltă cât şi pe partea cu tensiune joasă, că liniile electrice de intrare şi de ieşire sunt scurt-circuitate şi conectate cu pământul şi că panoul întreruptorului de circuit şi cel al comutatorului de tensiune joasă sunt marcate în mod clar cu semnul «nu conectaţi, au loc lucrări». Zona de lucru trebuie să fie împrejmuită cu benzi de plastic (roşu şi alb), pentru a preîntâmpina accesul neautorizat. Un stingător de incendiu trebuie să fie pus la îndemână, pentru cazurile de pericol de foc.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Trebuie ţinut la îndemână un stoc de materiale absorbante (nisip, ciment sau rumeguş). Din cauza vâscozităţii înalte a uleiului PCB, s-ar putea dovedi dificilă deschiderea robinetului de scurgere. Modalitatea de operare în asemenea situaţii trebuie gândită dinainte.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Pentru a pompa din transformator întreaga cantitate de ulei el trebuie poziţionat sub un unghi faţă deplanul suprafeţei solului.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Dacă transformatorul nu manifestă semne de deteriorare sau scurgeri şi are suprafaţa curată, iar golirea sa de ulei nu este realizată pe amplasament, atunci lucrările de demontare pot fi realizate în haine de lucru normale. Umplerea aceluiaşi butoi cu ulei contaminat provenind din diferite transformatoare este permisă, dacă conţinutul lor în PCB este cunoscut iar concentraţiile sunt apropiate. Dacă informaţia privind conţinutul PCB lipseşte, uleiul trebuie să fie considerat contaminat iar butoaiele cu ulei neidentificat trebuie să fie marcate corespunzător.

8.2  Scoaterea din uz a condensatoarelor

8.2.1 Pregătirea

Scoaterea din exploatare a condensatoarelor începe cu procedura de deconectare care trebuie să urmeze instrucţiunile de securitate pentru lucrul cu echipamentul electric şi indicaţiile producătorului. Înainte de a începe lucrul la un condensator (instalaţie de condensatoare), trebuie întreprinse următoarele măsuri:

• întreruptorul condensatorului în cauză este marcat în mod clar cu semnul «nu conectaţi, au loc lucrări»;

• bornele condensatorului se vor scurt-circuita la cel puţin 10 minute după deconectare;

• conectarea firului de punere la pământ la conturul de pământ în cazul bateriilor de condensatoare de tensiune înaltă;

• scurt-circuitarea bornelelor instalaţiei înainte de lucrări, întrucât circuitele de descărcare ar putea fi deteriorate, deşi majoritatea condensatoarelor sunt echipate cu rezistenţe de descărcare electrică.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

CAPITOLUL X

10. Stocarea temporară

10.1 Stocarea temporară pe amplasament

În general, deşeurile care sunt contaminate sau conţin PCB nu ar trebui să fie stocate în locuri care nu sunt special destinate păstrării temporare a deşeurilor periculoase,întrucât aceste locuri nu au infrastructura necesară care ar garanta stocarea sigură. Păstrarea temporară necontrolată şi neprofesionistă pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor şi mediului, şi poate aduce costuri adiţionale.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

10.2 Platforma centrală de stocare

Platforma centrală de stocare trebuie să prevadă spaţiul de stocare necesar, unde echipamentul cu PCB şi deşeurile asociate vor putea fi colectate şi stocate până la eliminarea lor definitivă. O asemenea platformă ar putea fi folosită în viitor de către autorităţile competente sau de către companiile de decontaminare/eliminare a deşeurilor, pentru a garanta o funcţionare continuă. ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL XII

12. Eliminarea

12.1 Generalităţi

Pentru a selecta tehnologia potrivită trebuie luate în considerare un şir de criterii generale şi specifice. Criteriile generale includ acceptarea publică, pericolele şi impactul asupra mediului, care depind de localizarea întreprinderii. Criteriile specifice cuprind aplicabilitatea metodei, costul total, concentraţia minimă realizabilă, timpul de decontaminare necesar, fiabilitatea, costurile de post-tratare, posibilitatea de a utiliza solul după decontaminare. Trebuie luată în considerare diferenţa între tehnologiile care doar separă şi/sau concentrează poluantul (extragerea cu solvenţi, desorbţia termică) şi cele care distrug substanţa în cauză (incinerarea, declorurarea sau biodegradarea). Există şi tehnologii care doar imobilizează poluanţii (stabilizarea şi vitrificarea). …………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

12.3 Metodele de eliminare

12.3.1 Incinerarea la temperatură înaltă

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

12.3.2 Incinerarea în cuptoarele de ciment

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

12.3.3 Stocarea în subteran

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

12.3.4 Arcul cu plasmă

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

12.3.5 Vitrificarea in situ

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

12.3.6 Bioremedierea

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….”

Intregul act normativ se poate gasi in Monitorul Oficial nr.603 din 26.08.2010


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: