Postat de: valorificare | 11 Octombrie 2010

Stimulentele economice pentru îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă

Rezumatul Raportului privind stimulentele economice pentru îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă: o analiză a  A g e n ţ i ei E u r o p e n e  p e n t r u  S e c u r i t a t e  ş i  S ă n ă t a t e  î n  M u n c ă

Introducere

Stimulentele economice din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (SSM) se referă la procedurile care recompensează organizaţiile care dezvoltă şi menţin medii de muncă sigure şi sănătoase. Aceste proceduri pot include, spre exemplu, asocierea performanţei SSM a unei organizaţii cu stimulente fiscale precum prime de asigurare sau rate de impozitare mai scăzute. Interesul pentru aceste stimulente economice ca instrumente pentru motivarea organizaţiilor de a investi în SSM este tot mai mare deoarece aplicarea legislaţiei este, de multe ori, insuficientă pentru a le convinge de importanţa SSM. Stimulentele economice pot completa principiile de reglementare deoarece stimulează organizaţiile la nivel financiar, sporind, astfel, greutatea argumentelor în favoarea asigurării unei securităţi şi sănătăţi corespunzătoare în muncă în mod clar pentru directorii de societăţi din toate statele membre.

Strategia comunitară privind securitatea şi sănătatea confirmă rolul de pârghie a  stimulentelor economice,la creşterea gradului de conştientizare şi la respectarea legislaţiei. Conform stategiei:

,,  Creşterea gradului de conştientizare poate fi, de asemenea, consolidată, în special în cazul IMM-urilor, prin furnizarea de stimulente economice directe sau indirecte pentru măsuri de prevenire. Aceste stimulente pot include o posibilă reducere a contribuţiilor sociale sau a primelor de asigurare în funcţie de investiţiile efectuate pentru îmbunătăţirea mediului de muncă şi/sau reducerea numărului de accidente, ajutoare economice pentru introducerea programelor de gestionare a securităţii şi sănătăţii , introducerea cerinţelor privind securitatea şi sănătatea în procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice’’. (O nouă strategie comunitară privind securitatea şi sănătatea in  muncă pentru 2007-2012, Comisia Europeană, Bruxelles, 21.01.2007, COM (2007) 62 final.)

Acest raport cuprinde o analiză documentară cu privire la stimulentele economice, o prezentare generală a politicilor cu privire la aplicarea acestora şi o culegere de studii de caz, care oferă detalii referitoare la aplicarea cu succes a acestor stimulente în diferite ţări europene şi în mai multe sectoare.

Analiza documentară cu privire la stimulentele economice

Per ansamblu, s-a constatat un argument puternic în favoarea stimulentelor economice din surse externe societăţii  pentru îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă. Această concluzie este influenţată de dificultăţile metodologice întâmpinate în evaluarea eficacităţii mai multor planuri de stimulare, fiind sugerată necesitatea efectuării unor cercetări mai amănunţite în vederea clarificării rezultatelor ambigue din literatura de cercetare.

În ceea ce priveşte punerea în aplicare a stimulentelor economice, s-a constatat că factorii disuasivi specifici au un impact mult mai mare asupra concediului medical decât factorii disuasivi mai generali. Cu toate acestea, eficacitatea stimulentelor guvernamentale (externe) specifice nu a fost întotdeauna clară.

Concluziile au fost următoarele:

(1) Reducerile fiscale se pot dovedi eficiente în a ajuta o organizaţie să investească mai mult în SSM. În mod evident, aceste stimulente sunt eficiente numai în cazul organizaţiilor care plătesc impozit pe profit.

(2) Asocierea stimulentelor economice cu programele de audit/intervenţie a reprezentat un alt mod promiţător de îmbunătăţire a SSM.

(3) Fondurile echivalente – atunci când guvernele acordă o subvenţie proporţională cu suma de bani cheltuită de o organizaţie pentru asigurarea sănătăţii la locul de muncă – reprezintă o posibilă metodă de îmbunătăţire a SSM. Acest tip de stimulente economice presupune cheltuieli administrative ridicate atât pentru organizaţia în cauză, cât şi pentru guvern.

Stimulentele economice legate de asigurări au reprezentat un mijloc eficient de motivare a organizaţiilor de a investi în SSM.

Datele arată că stimulentele economice influenţează comportamentul angajaţilor si/sau ratele de accidentare în cadrul organizaţiilor. S-a realizat o serie de cercetări cu privire la evaluarea pe baza experienţei a compensaţiei unui lucrător, care constă, de regulă, într-un sistem bonus-malus pentru primele de asigurare bazate pe ratele individuale de accidentare din cadrul unei întreprinderi. Analiza documentară a examinat mai multe lucrări de  cercetare cu privire la eficacitatea evaluării pe baza experienţei şi a descoperit date cel puţin moderate potrivit cărora aceasta reduce numărul cererilor de despăgubire.

Prezentare generală a politicilor privind stimulentele economice

În ceea ce priveşte criteriile de bază ale sistemelor de asigurări sociale şi a metodelor de despăgubire a lucrătorilor, nu există foarte multe diferenţe la nivelul Europei. Majoritatea ţărilor şi-au conceput sistemul de asigurări sociale după modelul Bismarck, iar instituţiile de asigurare împotriva accidentelor se bazează pe un monopol gestionat de stat. Există un număr considerabil de state care deţin o piaţă concurenţială într-un sistem Beveridge şi două grupuri mai mici de ţări cu forme mixte.

Astfel, varietatea diferitelor sisteme de asigurare împotriva accidentelor şi a celor de asigurări sociale este destul de limitată în ceea ce priveşte criteriile de bază, în ciuda faptului că în profunzime, există, probabil, mult mai multe diferenţe.

În mod firesc, diferenţele dintre ţări şi planurile de stimulare economică exercită o influenţă asupra posibilei transferabilităţi a modelelor de stimulare în SSM. Teoretic, sistemele de subvenţionare, stimulentele fiscale şi stimulentele nefinanciare ar trebui să fie disponibile în toate ţările UE. Metodele de evaluare pe baza experienţei pot fi prezente atât pe piaţa concurenţială,cât şi pe cea de monopol. Există însă diferenţe atunci când vine vorba de finanţarea eforturilor de prevenire orientate spre viitor,cum ar fi investiţiile în formare sau în SSM. Aceasta nu ar trebui să constituie o problemă pentru metodele monopoliste deoarece compania de asigurări poate fi sigură că va beneficia de efectele pozitive ale investiţiilor asupra numărului de cereri de despăgubire.

Pe o piaţă concurenţială, însă, există riscul pentru compania de asigurări ca întreprinderile să îşi schimbe furnizorul de asigurări pe termen scurt, de investiţiile în eforturile de prevenire profitând,în consecinţă, concurenţii şi mai puţin asiguratorul iniţial. O posibilă soluţie pentru pieţele concurenţiale ar putea fi introducerea unor contracte pe termen lung pentru o perioadă de mai mulţi ani sau crearea unui fond comun de prevenire care să fie finanţat în mod egal de toţi asiguratorii.

Aproape toate statele membre mari ale UE oferă stimulente economice. Germania, Franţa, Italia şi Polonia oferă diverse stimulente prin intermediul sistemului lor public de asigurări, de multe ori, nu doar variaţii ale primei de asigurare, ci şi programe de subvenţionare pentru investiţii specifice în SSM. În Spania, stimulentele de asigurare sunt planificate în strategia naţională privind SSM, numeroase programe de subvenţionare în domeniul SSM fiind disponibile atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional.

Din rândul statelor membre mai mici, Belgia, Finlanda, şi Ţările de Jos sunt cele mai active, demonstrând că stimulentele economice se pot acorda şi în cadrul sistemelor private de asigurare împotriva accidentelor.

În linii mari, prezentarea generală arată că stimulentele economice pot fi acordate în toate statele membre, indiferent  de tradiţiile sistemului de asigurări sociale sau statutul privat sau public al sistemului de asigurare împotriva accidentelor.

Studii de caz

Culegerea de studii de caz dovedeşte că stimulentele economice pot fi eficiente într-o gamă largă de parametri pentru a promova SSM.

Toate planurile de stimulare prezentate au fost gestionate eficient şi au fost supuse unei anumite evaluări. În 6 studii de caz avem chiar şi indicatori cantitativi ai efectelor pozitive asupra condiţiilor de lucru pentru întreprinderile participante:

■ În sectorul măcelăriilor din Germania, numărul accidentelor declarabile din cadrul întreprinderilor participante a scăzut cu peste 25% de la introducerea planului de stimulare în 2001.

■ În sectorul agricol din Finlanda, rata accidentelor a scăzut cu peste 10%.

■ 70% din întreprinderile poloneze care au introdus un sistem finanţat de gestionare a SSM au înregistrat mai puţine accidente şi prime de asigurare mai reduse, iar 50% din ele au raportat scăderea numărului de lucrători care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase.

■ Autoritatea italiană pentru despăgubirea lucrătorilor subvenţionează credite bancare în vederea stimulării investiţiilor în SSM în cadrul IMM-urilor; societăţile participante au înregistrat cu 13-25% mai puţine accidente decât întreprinderile similare.

■ Într-un plan german de stimulare a asigurării de sănătate,concediul medical plătit şi absenteismul au scăzut considerabil din momentul în care întreprinderile au introdus un sistem modern de gestionare a sănătăţii.

■ Programul olandez de subvenţionare a investiţiilor în utilaje şi echipamente noi care respectă normele SSM a dus la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă în 76% din întreprinderi (40% din angajatori afirmând că noile echipamente erau foarte utile, iar 36% că erau destul de utile).

Factorii de reuşită ai stimulentelor economice

Sintetizând cele trei părţi ale raportului, au fost identificaţi următorii factori de reuşită:

1. Planul de stimulare ar trebui să recompenseze nu numai rezultatele anterioare ale bunei gestionări a SSM, şi anume, ratele anterioare ale accidentelor, ci şi eforturile specifice de prevenire care vizează reducerea numărului de accidente viitoare şi îmbunătăţirea stării de sănătate.

2. Planul de stimulare ar trebui să fie disponibil tuturor întreprinderilor, indiferent de dimensiune, şi să acorde o atenţie deosebită necesităţilor speciale ale IMM-urilor.

3. Stimulentul ar trebui să fie suficient de ridicat pentru a motiva angajatorii să participe.

4. Între activitatea de prevenire dorită a întreprinderii şi recompensă ar trebui stabilită o legătură clară şi imediată.

5. Planul de stimulare ar trebui să prevadă criterii clare de atribuire şi ar trebui elaborat astfel încât să fie cât mai simplu de utilizat pentru a menţine sarcina administrativă la un nivel scăzut atât pentru întreprinderile participante, cât şi pentru organizaţiile care acordă stimulente.

6. În cazul în care stimulentul trebuie să vizeze un număr mare de întreprinderi, stimulentele de asigurări sau cele fiscale cu criterii stabilite precis sunt cele mai eficiente (sistem închis).

7. În cazul în care se doreşte promovarea unor soluţii inovatoare pentru anumite domenii, schemele de subvenţionare sunt cele mai eficiente (sistem deschis).

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: