Postat de: valorificare | 8 August 2010

REDUCEREA EFORTULUI

In 2007 ,denumirea campaniei care a avut loc in ,,săptămâna Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă (22-26 octombrie),a fost: „Reduceţi efortul!” si a avut drept scop combaterea AMS la locurile de muncă. Susţinatorii acestei campanii au fost preşedinţiile UE ale Germaniei şi Portugaliei din 2007, Parlamentul European şi Comisia Europeană şi partenerii sociali europeni.

Prezentam cateva aspecte mai semnificative ale acestei campanii.

Reducerea riscului de afecţiuni musculo-scheletice la locurile de muncă

Afecţiunile musculo-scheletice (AMS) reprezintă cea mai frecventă problemă de sănătate legată de muncă din Europa, afectând milioane de lucrători europeni din toate sectoarele de activitate. Aproape 24% dintre lucrătorii UE suferă de dureri de spate, iar 22% de dureri musculare. Ambele afecţiuni înregistrează o prevalenţă mai ridicată în noile state membre, de 39%, respectiv 36%. Angajatorii trebuie să aplice măsuri în vederea protejării angajaţilor lor, iar lucrătorii trebuie să fie mai conştienţi de riscurile de AMS. În cele mai noi state membre, aceste afecţiuni sunt şi mai răspândite. Costul pe care îl antrenează AMS pentru lucrători, angajatori şi guverne este uriaş. Pentru angajat, acestea cauzează suferinţă personală şi pierderi ale venitului; pentru angajator, ele reduc eficienţa afacerii; iar pentru guvern, măresc costurile asigurărilor sociale. AMS nu prezintă dificultăţi de nedepăşit. Numeroase probleme pot fi prevenite sau, reduse în mare măsură, prin respectarea de către angajatori a legislaţiei existente privind securitatea şi sănătatea în muncă şi prin adoptarea unor bune practici. Cu toate acestea, sunt necesare anumite măsuri dacă se doreşte combaterea eficientă a AMS.

Campania a susţinut o abordare managerială integrată bazată pe trei elemente cheie:

În primul rând, angajatorii, angajaţii şi guvernul trebuie să colaboreze pentru combaterea AMS.

În al doilea rând, toate acţiunile trebuie să ţină cont de „întregul efort la care este supus organismul”. Aceasta se referă la toate „presiunile” impuse organismului, precum şi la greutăţile transportate. De exemplu, atât munca în condiţii de stres sau frig, cât şi ritmul de lucru pot contribui la AMS.

În al treilea rând, angajatorii ar trebui să gestioneze menţinerea în activitate, reabilitarea şi reintegrarea profesională a angajaţilor care suferă de AMS.

Campania plasează responsabilităţile pe umerii angajatorilor,lucrătorilor, reprezentanţilor acestora precum şi factorilor de decizie politică.Angajatorii ar trebui să dea exemplu, printr-un real angajament faţă de securitate şi sănătate şi prin acţiunile realizabile întreprinse pentru prevenirea sau reducerea la minimum a riscurile de AMS. Acest aspect este chiar în interesul angajatorilor: o bună gestionare a securităţii este benefică pentru afaceri şi reprezintă o caracteristică a organizaţiilor eficiente. Implicarea angajaţilor este esenţială în combaterea riscurilor la locurile de muncă – aceştia cunosc cel mai bine locul de muncă.Lucrătorii ar trebui să primească informaţii şi instruire cu privire la AMS, pentru a şti cum să evite anumite pericole şi riscuri specifice. Factorii de decizie politică ar trebui să includă problematica AMS în proiectele lor politice şi legislative.

AMS – unele statistici ale UE:

Aproape 24% dintre lucrătorii din UE-25 acuză dureri de spate, iar 22% se plâng de dureri musculare. Ambele afecţiuni înregistrează o prevalenţă mai ridicată în noile state membre, de 39%, respectiv 36%.

Aproximativ 62% dintre lucrători sunt expuşi cel puţin un sfert din timpul de lucru la mişcări repetitive ale mâinilor şi braţelor, 46% la poziţii dureroase sau obositoare şi 35% sunt obligaţi să transporte sau să deplaseze greutăţi mari. Agricultura şi construcţiile sunt sectoarele cele mai afectate de riscurile fizice şi afecţiunile musculo-scheletice, deşi AMS se produc în toate sectoarele de activitate. Femeile sunt expuse mai puţin la factori de risc fizici, însă atât bărbaţii, cât şi femeile sunt expuşi la munci care implică mişcări ale mâinilor şi braţelor şi la poziţii dureroase sau obositoare.

AMS – definiţie

AMS sunt afecţiuni ale structurilor corpului,cum ar fi muşchii,articulaţiile, tendoanele,ligamentele,nervii, oasele şi părţi ale sistemului vascular,care sunt provocate sau agravate în primul rând de desfăşurarea activităţii şi de efectele mediului de muncă .

Majoritatea AMS de origine profesională sunt afecţiuni cumulative care rezultă din expunerea repetată la sarcini de mare sau mică intensitate desfăşurate în cursul unei perioade îndelungate de timp. Totuşi, afecţiunile AMS pot fi, de asemenea, leziuni traumatice acute, cum ar fi fracturile, care se produc în cursul unui accident.

AMS afectează în principal spatele, gâtul, umerii şi membrele superioare, dar implică şi membrele inferioare. Unele AMS sunt afecţiuni specifice caracterizate prin semne şi simptome bine definite, cum este sindromul de canal carpian la articulaţia mâinii. Altele se manifestă numai prin durere sau disconfort, fără evidenţa unei afecţiuni specifice clare. AMS care afectează partea superioară a corpului sunt cunoscute sub denumirea de afecţiuni profesionale ale gâtului şi membrelor superioare. Simptomele acestor afecţiuni se instalează lent şi se pot manifesta sub formă de durere, disconfort, amorţeală şi furnicături. Bolnavii pot suferi, de asemenea, de umflarea articulaţiilor, de o mobilitate sau o forţă de prindere redusă, precum şi de o schimbare a culorii pielii la nivelul mâinilor şi degetelor. Afecţiunile gâtului şi membrelor superioare de origine profesională sunt denumite uneori „entorse sau întinderi”, „traumatisme cauzate de solicitări repetitive” sau „afecţiuni traumatice cumulative”. Printre exemplele specifice se numără sindromul de canal carpian, tendinita şi boala vibraţiilor.

Factori care contribuie la dezvoltarea AMS şi a afecţiunilor gâtului şi membrelor superioare de origine profesională

Toţi aceşti factori pot acţiona separat, însă riscul este mai mare dacă mai mulţi factori de risc acţionează combinat.

Factori fizici:

• utilizarea forţei;de ex.,pentru a ridica,transporta,trage,împinge şi utiliza unelte

• mişcări repetitive

• poziţii incomode şi statice;de ex., lucrul cu mâinile deasupra nivelului umerilor

• vibraţii

• frig sau căldură excesivă

• iluminat slab care poate conduce la accidente

• locuri de muncă zgomotoase care pot cauza încordarea corpului.

Factori organizaţionali şi psihosociali:

• lucrul solicitant, lipsa de control asupra sarcinilor îndeplinite şi nivelurile reduse de autonomie

• niveluri reduse de satisfacţie a muncii

• lucrul monoton, repetitiv, într-un ritm alert

• lipsa sprijinului din partea colegilor, şefilor direcţi şi conducerii.

Factori individuali:

• istoricul medical

• capacitatea fizică

• vârsta

• obezitatea

• fumatul.

Afecţiunile gâtului şi membrelor superioare de origine profesională

Munca fizică implică aplicarea forţei, fie pentru a deplasa obiecte, fie pentru a le menţine pe loc. Orice muncă efectuată cu mâinile, este însoţită de contracţia diverselor grupuri de muşchi de la nivelul gâtului, umerilor, braţelor şi mâinilor. Cu cât este mai mare forţa necesară pentru manipularea obiectelor, cu atât este mai mare efortul depus de muşchii din părţile implicate ale corpului. Unele afecţiuni ale gâtului şi membrelor superioare pot fi cauzate de aplicarea acută a unei forţei extreme, însă majoritatea constituie rezultatul a numeroase aplicări repetate, aparent moderate ale forţei, susţinute în cursul unei perioade îndelungate de timp. Acestea pot conduce la obosirea muşchilor şi la vătămări microscopice la nivelul ţesuturilor moi ale gâtului şi membrelor superioare.

Printre principalii factori de risc ai afecţiunilor profesionale ale gâtului şi membrelor superioare se numără:

• aplicarea unei forţei implicând sarcini mecanice mari asupra gâtului, umerilor şi membrelor superioare

• munca în poziţii incomode

• mişcările repetitive, în special dacă acestea implică aceleaşi grupuri de articulaţii şi muşchi şi dacă există o interacţiune între activităţile care implică utilizarea forţei şi mişcările repetitive

• munca prelungită, fără posibilitatea de odihnă şi de refacere

• vibraţii ale mâinilor şi braţelor, care cauzează amorţeală, furnicături sau pierderea simţului şi care solicită o forţă mai mare pentru prinderea obiectelor.

Combaterea AMS

AMS (şi afecţiunile gâtului şi membrelor superioare de origine profesională) ar trebui combătute printr-o abordare managerială integrată, care să ia în considerare atât prevenirea unor noi afecţiuni, cât şi menţinerea în activitate, reabilitarea şi reintegrarea profesională a lucrătorilor care suferă deja de AMS. De obicei, nu există un singur factor care cauzează AMS; în consecinţă, este important să fie evaluate şi abordate pe larg toate riscurile.

Numeroase probleme pot fi prevenite sau reduse în mare măsură prin respectarea legislaţiei existente în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi a îndrumărilor privind bunele practici. Aceasta implică evaluarea sarcinilor de muncă, aplicarea de măsuri preventive şi verificarea eficacităţii acestor măsuri. Sunt totuşi necesare acţiuni specifice pentru combaterea riscurilor de AMS.

Abordarea europeană pentru combaterea AMS

Pentru prevenirea AMS:

• evitaţi riscurile de AMS

• evaluaţi riscurile care nu pot fi evitate

• combateţi riscurile direct la sursă

• adaptaţi munca la lucrător

• adaptaţi-vă la tehnologia în schimbare

• înlocuiţi ceea ce este periculos cu ceea ce este sigur sau mai puţin periculos

• dezvoltaţi o politică generală coerentă de prevenire, care să ia în considerare întregul efort al organismului

• acordaţi prioritate măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală

• daţi instrucţiuni adecvate lucrătorilor.

Pentru a menţine în muncă lucrătorii care suferă de AMS:

• asiguraţi reabilitarea lucrătorilor care suferă de AMS

• reintegraţi în muncă aceşti lucrători.

Evaluarea riscurilor

Angajatorii au obligaţia legală de a evalua riscurile la locurile de muncă şi de a acţiona în vederea protejării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane care ar putea fi vătămate. O bună evaluare a riscurilor ajută la reducerea costurilor suportate de întreprinderi cu pierderile de producţie, indemnizaţii şi majorări ale contribuţiilor de asigurare. O abordare progresivă a evaluării riscurilor cuprinde:

• identificarea tuturor factorilor de risc sau combinaţiilor acestora, care ar putea conduce la AMS

• identificarea lucrătorilor care ar putea fi vătămaţi şi a modului în care s-ar putea produce vătămarea

• evaluarea riscurilor şi stabilirea măsurilor: Este posibilă înlăturarea completă a pericolului? Poate fi riscul ţinut sub control? Pot fi aplicate măsuri de protecţie pentru a proteja întreaga forţă de muncă? Este necesar echipament individual de protecţie?

• monitorizarea riscurilor şi revizuirea măsurilor de prevenire.

După finalizarea evaluării riscurilor, ar trebui să se întocmească o listă de măsuri, în ordinea priorităţii,şi o listă cu lucrătorii şi reprezentanţii acestora implicaţi în punerea în aplicare a acestor măsuri. Acţiunile trebuie să se concentreze asupra prevenirii, dar şi asupra măsurilor de reducere la minimum a gravităţii oricărei vătămări. Este important să se asigure faptul că toţi lucrătorii primesc informaţii,educaţie şi instruire corespunzătoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, astfel încât să ştie cum să evite anumite pericole şi riscuri specifice. Implicarea lucrătorilor este esenţială pentru combaterea riscurilor la locurile de muncă. Lucrătorii şi reprezentanţii acestora cunosc cel mai bine locul lor de muncă.

Combaterea AMS poate fi rentabilă Sarcinile efectuate de lucrătorii din spălătoria unui mare spital britanic îi expuneau pe aceştia riscului vătămării părţii inferioare a spatelui şi a umerilor. Aceste sarcini implicau mişcări de aplecare excesivă înainte, pentru a ridica rufele uscate şi ude, precum şi eforturi mari şi muncă în poziţii incomode. În urma unei evaluări ergonomice, la care au luat parte experţi, lucrători şi reprezentanţi ai conducerii, au fost introduse schimbări semnificative, inclusiv modificări referitoare la posturile de lucru, la utilajele pentru spălat şi la rotirea posturilor de lucru. În urma acestor schimbări, s-a produs o reducere cu 62% a absenteismului angajaţilor din motive medicale, o creştere cu 12% a productivităţii, o scădere cu 20% a plăţii orelor suplimentare şi creşterea moralului personalului. Costul total al schimbărilor a fost puţin peste 40 000 Euro, care au fost recuperaţi în mai puţin de cinci luni. După trei ani, economiile totale au fost calculate la aproape 300 000 Euro. Manipularea manuală a maselor – reducerea riscurilor

Manipularea manuală a maselor (MMM) include ridicarea, susţinerea, aşezarea, împingerea, tragerea, transportarea sau deplasarea unei mase. Deşi a scăzut în ultimii ani, coeficientul lucrătorilor din UE-25 care susţin că transportă sau mişcă greutăţi mari este încă ridicat (34,5%). În cele mai noi state membre, coeficientul este mai mare (38,0%)vi. Directiva 90/269/CEE a Consiliului stabileşte cerinţele de securitate şi sănătate pentru MMM, în special acolo unde există un riscul de producere a afecţiunilor dorsolombare Manipularea manuală a greutăţilor poate cauza:

• AMS din cauza deteriorării treptate şi progresive a sistemului musculo-scheletic prin activităţi continue de ridicare sau manipulare manuală; de exemplu, afecţiunile dorsolombare;

• traumatisme acute produse prin accidentare; de exemplu, tăieturile sau fracturile.

Există mai mulţi factori de risc care măresc posibilitatea vătămărilor. În special în cazul spatelui, se pot produce vătămări dacă:

• obiectele ridicate sunt prea grele, prea mari, greu de prins, neechilibrate sau instabile, greu accesibile sau au o formă sau mărime care împiedică vizibilitatea lucrătorului, ceea ce duce la creşterea posibilităţii producerii unui accident;

• sarcinile sunt prea solicitante, implică poziţii sau mişcări incomode sau o manipulare repetitivă;

• mediul de muncă nu dispune de spaţiu suficient pentru manipularea manuală, pardoseala este denivelată, instabilă sau alunecoasă, este prea cald sau prea rece, sau iluminatul este necorespunzător;

• lucrătorul este lipsit de experienţă şi instruire şi nu este obişnuit cu postul de lucru, sau este mai în vârstă, are anumite dimensiuni şi capacităţi fizice, cum ar fi înălţimea şi forţa, sau are antecedente privind afecţiunile spatelui.

Angajatorii sunt obligaţi să evalueze riscurile privind securitatea şi sănătatea cu care se confruntă angajaţii lor. Pot fi urmaţi câţiva paşi simpli pentru a efectua o evaluare eficientă a riscurilor, cum ar fi analiza pericolelor care ar putea cauza accidente şi evaluarea eficacităţii măsurilor de prevenire şi protecţie existente.

Accidentele şi bolile pot fi prevenite prin eliminarea sau, cel puţin, prin reducerea riscurilor cauzate de manipularea manuală a maselor. Angajatorii ar trebui să ia în considerare, de exemplu, dacă manipularea manuală poate fi evitată prin utilizarea unor echipamentele de manipulare cu acţionare mecanică. Dacă manipularea manuală nu poate fi evitată, trebuie să se ia în considerare utilizarea unor dispozitive de susţinere, cum ar fi elevatoarele şi cărucioarele. Măsurile organizatorice, cum sunt rotirea posturilor de lucru şi pauzele mai lungi, ar trebui luate în considerare doar în cazul în care nu este posibilă eliminarea sau reducerea riscurilor. De asemenea, este important să se furnizeze informaţii privind riscurile şi posibilele efecte ale manipulării manuale a maselor asupra sănătăţii, precum şi instruire privind utilizarea echipamentelor şi a tehnicilor corecte de manipulare. Asigurarea reabilitării şi reintegrării profesionale a lucrătorilor care suferă de AMS ar trebui să facă parte integrantă din politica în domeniul AMS la locul de muncă. Aceasta va îmbunătăţi sănătatea şi starea de bine a lucrătorilor şi va evita scăderea productivităţii. Implicarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora este esenţială în combaterea pericolelor de la locul de muncă.

Tehnici corecte de manipulare

Înainte de a ridica o greutate, trebuie să vă pregătiţi şi să vă planificaţi această sarcină. Asiguraţi-vă că:

• ştiţi unde trebuie să mergeţi

• zona în care urmează să efectuaţi manipularea este liberă de orice obstacole

• aveţi o bună prindere a masei

• mâinile dumneavoastră, masa şi dispozitivele de prindere de orice fel nu sunt alunecoase

• dacă executaţi operaţia de ridicare împreună cu o altă persoană, fiecare trebuie să ştie cu precizie cum se procedează, înainte de a începe lucrul.

Când ridicaţi o greutate:

• poziţionaţi picioarele în jurul greutăţii, cu trunchiul aplecat deasupra acesteia (dacă acest lucru nu este posibil, încercaţi să vă apropiaţi de greutate cât mai mult posibil)

• la ridicare, sprijiniţi greutatea în muşchii picioarelor

• îndreptaţi spatele

• trageţi greutatea cât mai aproape posibil de corpul dumneavoastră

• ridicaţi şi transportaţi greutatea cu braţele drepte îndreptate în jos.

Următoarele aspecte sunt importante:

• să împingeţi şi să trageţi obiectele folosind greutatea propriului dumneavoastră corp; să vă aplecaţi înainte în timp ce împingeţi, să vă aplecaţi înapoi în timp ce trageţi

• să vă sprijiniţi suficient de bine de podea pentru a vă putea apleca înainte/înapoi

• să evitaţi răsucirea şi îndoirea spatelui

• dispozitivele de manipulare să aibă mânere/dispozitive de prindere, ca să vă puteţi folosi mâinile pentru exercitarea forţei. Înălţimea mânerelor ar trebui să fie între umăr şi talie, ca să puteţi împinge/trage obiectul într-o poziţie bună, neutră

• dispozitivele de manipulare să fie bine întreţinute

• podelele să fie tari, nivelate şi curate.

………………………………………………………………………………………………………

Conform legislaţiei europene, angajatori au responsabilitatea de a reduce la minim riscurile pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor. Principalele componente ale prevenirii AMS sunt deja recunoscute în directivele europene, regulamentele statelor membre şi recomandările de bună practică. Directivele sunt completate de o serie de standarde europene (cunoscute sub denumirea de standarde EN), care precizează modalităţile sau permit punerea în aplicare a directivelor.

Principalele directive europene referitoare la prevenirea AMS sunt:

• 89/391/CEE: privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor

• 89/654/CEE: privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă

• 89/655/CEE: privind echipamentele de muncă

• 89/656/CEE: privind echipamentele individuale de protecţie

• 90/269/CEE: privind identificarea şi prevenirea riscurilor de manipularea manuală

• 90/270/CEE: privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru lucrul la videoterminale

• 93/104/CE: privind organizarea timpului de lucru

• 98/37/CE: privind maşinile

• 2002/44/CE: privind identificarea şi prevenirea riscurilor generate de vibraţii

• 2006/42/CE: privind cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate asociate cu proiectarea şi construirea maşinilor.

De ce AMS reprezintă o problemă

Afecţiunile musculo-scheletice reprezintă o prioritate pentru UE. Obiectivele Strategiei UE de la Lisabona prevăd nu numai o rată de ocupare de 70% până în 2010, ci şi crearea unor locuri de muncă mai numeroase şi de mai bună calitate în Europa. Combaterea AMS, una din cele mai importante probleme de sănătate legată de muncă, ar contribui la realizarea acestui obiectiv. Strategiile comunitare privind securitatea şi sănătatea în muncă au identificat, de asemenea, AMS ca fiind un domeniu prioritar.

Costurile pe care le presupun AMS pentru UE este enorm, însă prevenirea acestora este posibilă. Pentru angajat, acestea cauzează suferinţă personală şi pierderi ale venitului; pentru angajator, ele reduc eficienţa organizaţiei, iar pentru guvern, măresc costurile asigurărilor sociale. AMS afectează milioane de lucrători europeni din toate sectoarele de activitate, dar reprezintă o problemă specială în sectorul agriculturii, construcţiilor, serviciilor şi comerţului cu amănuntul, al transportului, sănătăţii, precum şi al hotelurilor, restaurantelor şi cateringului. Aproape 24% dintre lucrătorii din UE acuză dureri de spate, iar 22% dintre aceştia suferă de dureri musculare. Ambele afecţiuni înregistrează o prevalenţă mai ridicată în noile state membre, de 39%, respectiv 36%.

Obiectivele campaniei

În general, angajatorii ar trebui să pună în aplicare proceduri şi măsuri pentru abordarea aspectelor legate de sănătate şi securitate şi să răspundă prompt la orice probleme. Însă, ar trebui să meargă mai departe de simpla respectare a obligaţiilor lor legale. Angajatorii ar trebui să dea exemplu, printr-un real angajament faţă de securitate şi sănătate. Acest lucru este în interesul angajatorilor: o bună gestionare a securităţii este benefică pentru afaceri şi reprezintă o caracteristică a organizaţiilor eficiente. Campania „Reduceţi efortul!” cuprinde toate cele 27 de state membre ale UE, precum şi ţările din Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS). Abordarea managerială integrată pe care o promovează are trei elemente cheie:

• colaborarea dintre angajatori, angajaţi şi guvern pentru soluţionarea AMS

• luarea în considerare a întregului efort la care este supus organismul, care poate provoca AMS

• gestionarea menţinerii în muncă, reabilitării şi reintegrării profesionale a persoanelor care suferă sau au suferit de AMS.

Numeroase aspecte ale campaniei „Reduceţi efortul!” se referă la o gamă largă de persoane, însă unele obiective ale campaniei se concentrează asupra unor grupuri specifice.

Angajatorii ar trebui să facă următoarele:

• să continue toate acţiunile începute în prima Săptămână Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă din 2000, desfăşurată sub sloganul „Spuneţi nu AMS!”

• să conştientizeze riscurile de AMS şi impactul acestora asupra sănătăţii, inclusiv problemele mai puţin cunoscute, cum ar fi cele legate de statul prelungit în picioare sau în poziţie aşezat sau de afecţiunile membrelor inferioare

• să aplice soluţii de bune practici la locul de muncă pentru prevenirea AMS

• să faciliteze o abordare generală a prevenirii AMS la locul de muncă axată pe reducerea solicitărilor şi prin utilizarea conceptului „efortul total la care este supus organismul”

• să mărească gradul de sensibilizare faţă de riscurile de AMS şi să promoveze soluţii de bune practici în sectoarele şi în grupurile de lucrători care prezintă risc crescut; de exemplu, în sectoarele serviciilor şi comerţului cu amănuntul, al educaţiei, precum şi în rândul lucrătorilor în vârstă

• să intensifice aplicarea abordării manageriale integrate pentru combaterea riscurilor de AMS

• să gestioneze menţinerea în activitate, reintegrarea profesională şi reabilitarea lucrătorilor care suferă de AMS

• să pună în aplicare soluţii de bune practici privind menţinerea în activitate şi reintegrarea profesională a persoanelor care au suferit de AMS

• să promoveze abordarea multidisciplinară, în care sectoarele prevenirii şi reabilitării să conlucreze

• să promoveze şi să faciliteze implicarea lucrătorilor în activităţi SSM.

Lucrătorii şi reprezentanţii pentru securitate ai acestora ar trebui să facă următoarele

• să conştientizeze riscurile de AMS şi impactul acestora asupra sănătăţii

• să ştie cum să evite sau să reducă riscurile

• să fie informaţi în legătură cu soluţiile de SSM la locul de muncă pentru persoanele care suferă deja de AMS

• să promoveze soluţii de bune practici pentru prevenirea AMS

• să devină parteneri informaţi, conştienţi şi activi în activităţile de SSM la locurile de muncă.

Factorii de decizie politică ar trebui să facă următoarele:

• să includă problematica de SSM legate de AMS în proiectele politice şi legislative

• să implice părţile interesate în luarea de decizii cu privire la probleme SSM legate de AMS.

Alte părţi interesate ar trebui să facă următoarele:

• să crească gradul de sensibilizare faţă de riscurile de AMS la locul de muncă

• să promoveze soluţii de bune practici pentru prevenirea AMS, menţinerea în activitate, reintegrarea profesională şi reabilitarea lucrătorilor care suferă de AMS.

Iniţiativele angajatorului pentru prevenirea AMS

• Evaluarea riscurilor.

• Formularea de programe de acţiune pentru o abordare cuprinzătoare a riscurilor care provoacă AMS.

• Modificarea sarcinilor de muncă pentru eliminarea sau reducerea perioadelor prelungite de stat în picioare sau în poziţie aşezat.

• Planificarea achiziţiilor pentru a asigura maşini şi echipamente uşor de folosit.

• Promovarea menţinerii în activitate, reintegrării profesionale şi reabilitării lucrătorilor care au suferit de AMS.

• Asigurarea formării şi instruirii ca parte a abordării manageriale integrate prin utilizarea de:

–      filme, materiale video şi multimedia

–       instruiri, seminarii şi ateliere de lucru

–       concursuri de afişe şi chestionare

–       programe de încurajare a ideilor noi

–       expoziţii şi zile ale uşilor deschise

–       campanii de publicitate şi promovare

–       conferinţe de presă şi activităţi media.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: