Postat de: valorificare | 27 Iulie 2010

Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea şi securitatea în muncă

Protectia Muncii reprezinta una din cele mai importante activitati din cadrul oricarei societati.

Din motive deopotrivă economice şi umanitare, sănătatea şi securitatea în muncă merită (si reprezinta) un loc proeminent în agenda politică a comunitatii europene.

Romania fiind membra a Uniunii Europene,toate firmele care activeaza pe teritoriul ei  trebuie sa fie la curent cu toate deciziile si modul de abordare a legislatiei comunitare,inclusiv cele de protectia muncii. De aceea cred ca este bine de stiut despre:

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU,COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

facuta la Bruxelles la data de 21.02.2007 ,cu privire la ,,Imbunatatirea calitatii si productivitatii in munca”. Astfel a fost creeata:

Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea şi securitatea în muncă

,, 1. INTRODUCERE

Prezenta comunicare propune o strategie pentru promovarea sănătăţii şi securităţii în muncă în Uniunea Europeană în perioada 2007-2012. Sănătatea şi securitatea în muncă reprezintă în prezent unul dintre as-pectele cele mai importante şi mai dezvoltate ale politicii UE referitoare

la ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale. Adoptarea şi aplicarea, în deceniile din urmă, a unui vast corpus de texte legislative comunitare au permis îmbunătăţirea condiţiilor de muncă în statele membre ale UE şi realizarea de progrese considerabile în reducerea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

În scopul de a relansa politica de sănătate şi securitate în muncă, Comisia Europeană a definit în 2002 o nouă strategie comunitară pentru perioada 2002-2006. Aceasta se baza pe o abordare globală a bunăstării la locul de muncă, ţinând seama de evoluţia din sfera muncii şi de apariţia de riscuri noi, în special de natură psihosocială.

Raportul privind evaluarea strategiei comunitare în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă 2002-2006  concluzionează că această strategie a relansat politicile de prevenire la nivel naţional, a prezentat argumente coerente şi convingătoare în favoarea unui parteneriat pentru atingerea obiectivelor comune şi a determinat părţile interesate în prevenire să reflecteze strategic la modul de îndeplinire a acestor obiective; a sensibilizat opinia publică asupra importanţei sănătăţii şi securităţii în muncă, prezentându-le ca părţi integrante ale gestionării calităţii şi ca elemente determinante ale performanţei şi competitivităţii economice.

În cadrul strategiei de la Lisabona, statele membre au recunoscut rolul major pe care garantarea calităţii şi productivităţii în muncă îl poate juca în promovarea creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă. Într-adevăr, absenţa unei protecţii eficiente a sănătăţii şi securităţii în muncă se poate solda cu absenţe ca urmare a accidentelor de muncă şi bolilor

profesionale, şi poate duce la incapacitate permanentă de muncă. Acest fapt, dincolo de dimensiunea umană deloc de neglijat, are şi un impact economic major. Imensele costuri economice ale problemelor asociate cu sănătatea şi securitatea în muncă acţionează ca factor inhibitor al creşte-rii economice şi afectează competitivitatea companiilor din UE. O parte substanţială a acestor costuri revine sistemelor de securitate socială şi finanţelor publice.

În 2001, Consiliul European de la Stockholm şi-a fixat obiectivul de a majora la 50%, până în 2010, rata medie de ocupare a forţei de muncă în UE în rândul bărbaţilor şi femeilor aparţinând categoriei de vârstă de la 55 la 64 de ani. Consiliul European de la Barcelona din 2002 a conclu-zionat că „până în 2010, ar trebui să se încerce creşterea progresivă cu aproximativ 5 ani a vârstei medii efective la care oamenii îşi încetează activitatea profesională în Uniunea Europeană”. Organizarea modernă a muncii, ca şi sănătatea şi securitatea în muncă, pot contribui în mare măsură la realizarea acestui lucru, garantând bunăstarea la locul de muncă, maximizând capacitatea de a munci a fiecăruia şi prevenind retragerea prematură de pe piaţa muncii.

Pentru a îmbunătăţi capacitatea de muncă a femeilor şi bărbaţilor şi calitatea vieţii profesionale, trebuie de asemenea să se facă progrese în domeniul egalităţii între sexe.

Inegalităţile, atât în interiorul cât şi în afara sferei muncii, pot afecta sănătatea şi securitatea femeilor la locul de muncă3 şi prin urmare le pot influenţa productivitatea. Totuşi, aspectele specifice legate de ecuritatea şi sănătatea bărbaţilor merită şi ele atenţia cuvenită.

Politicile naţionale şi cele ale UE ar trebui să contribuie la crearea unor medii de muncă şi a unor servicii de sănătate în muncă care să le permi-tă lucrătorilor să participe deplin şi în mod productiv la viaţa profesională până la o vârstă înaintată. Obiectivul nostru ar trebui să fie o situaţie în care munca întăreşte sănătatea şi bunăstarea personală şi în care acce-sul pe piaţa muncii şi păstrarea locului de muncă îmbunătăţesc sănăta-tea globală a populaţiei. În acest context, este important să se sublinieze contribuţia pe care o sănătate bună la locul de muncă o poate aduce la sănătatea publică în general. În mod special, locul de muncă constituie un cadru deosebit de adecvat pentru activităţile de prevenire şi de promovare a sănătăţii.

În perioada strategiei comunitare 2002-2006, s-a înregistrat o scădere a ratei accidentelor de muncă. Noua strategie pentru 2007-2012 îşi propune obiective şi mai ambiţioase, şi anume reducerea cu 25 % a ratei de incidenţă a accidentelor de muncă până în 2012 în UE-27, prin ameliorarea protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, constituind astfel o contribuţie majoră la succesul strategiei „Creştere economică şi locuri de muncă”.

2. PRINCIPALELE PROVOCĂRI ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII ŞI SECURITĂŢII ÎN MUNCĂ

Metoda inovatoare de abordare din strategia comunitară 2002-2006 îşi culege în momentul de faţă roadele. Statele membre au făcut cu adevă-rat progrese în ceea ce priveşte elaborarea unor strategii şi programe de acţiune naţionale cu obiective mai precise. În perioada 2000-2004 (cele mai recente date disponibile), rata accidentelor de muncă mortale în EU-15 s-a diminuat cu 17%, în vreme ce rata accidentelor de muncă care cauzează o absenţă mai mare de 3 zile a scăzut cu 20%4. Ne putem aştepta ca aceste tendinţe pozitive să continue pe măsură ce date mai recente vor fi disponibile.

În ciuda progreselor realizate, ultimele rezultate ale celui de-al patrulea sondaj european în privinţa condiţiilor de muncă indică faptul că mulţi lucrători europeni au în continuare percepţia că locul lor de muncă prezintă pericol pentru sănătatea sau securitatea lor:

– aproximativ 28 % dintre lucrătorii europeni declară că suferă de probleme de sănătate neaccidentale provocate sau agravate de locul de muncă actual sau trecut;

– în medie, 35 % din lucrători consideră că sănătatea le este ameninţată din cauza locului lor de muncă.

Mai mult decât atât, reducerea riscurilor profesionale nu este omogenă:

– unele categorii de lucrători rămân supraexpuşi la riscuri profesionale (lucrătorii tineri, lucrătorii care ocupă un loc de muncă nesigur, lucrătorii mai vârstnici şi lucrătorii migranţi).

– anumite categorii de întreprinderi sunt mai vulnerabile (IMM-urile, în special, au mai puţine resurse să investească în sisteme complexe de protecţie a lucrătorilor, în timp ce anumite întreprinderi sunt mai afectate de impactul negativ al problemelor de sănătate şi securitate în muncă);

– anumite sectoare de activitate rămân deosebit de periculoase (construcţii/ lucrări publice, agricultură, pescuit, transporturi, sănătate şi servicii sociale).

Mai multe provocări în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, deja raportate în cursul perioadei precedente, devin şi mai importante. Este vorba în special de:

– evoluţia demografică şi de îmbătrânirea populaţiei active,

– noile tendinţe pe piaţa muncii, inclusiv dezvoltarea muncii independen- te, a subcontractării şi creşterea încadrării în muncă în IMM-uri,

– noile fluxuri migratoare mai importante cu destinaţia Europa.

Pe lângă acestea, participarea femeii în muncă continuă să crească, adesea însoţită de segregarea în funcţie de sex pe piaţa muncii. Prin urmare, este necesar să se ţină mai bine seama de aspectele de sănătate şi securitate specifice pentru femei.

Unele tipuri de boli profesionale (tulburări musculo-scheletice, infecţii şi afecţiuni legate de presiunile psihologice) se dezvoltă. Natura riscurilor profesionale se schimbă în ritmul unei accelerări a inovaţiilor, a dezvol-tării de noi factori de risc (violenţă la locul de muncă, inclusiv hărţuire sexuală şi morală, dependenţe) şi a transformării muncii (viaţă profe-sională mai fragmentată). Aceste evoluţii necesită o mai bună înţelegere a fenomenului, prin intermediul unei cercetări specializate, pentru a identifica măsuri eficiente de prevenire. În sfârşit, nivelul de punere în aplicare concretă a legislaţiei comunitare diferă în mod semnificativ de la un stat membru la altul.

Din aceste motive, ar fi de dorit să se continue şi să se dezvolte eforturile pentru promovarea sănătăţii şi securităţii în muncă în cursul următorilor cinci ani.

3. OBIECTIVELE STRATEGIEI COMUNITARE 2007-2012

Primul obiectiv al strategiei comunitare pentru perioada 2007-2012 rămâne o reducere continuă, durabilă şi omogenă a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Comisia consideră că obiectivul general al acestei perioade ar trebui să fie reducerea cu 25% a ratei totale de incidenţă a accidentelor de muncă la 100 000 de lucrători în UE-27.

Pentru atingerea acestui scop ambiţios, sunt propuse următoarele instrumente principale:

– garantarea unei implementări adecvate a legislaţiei UE (cf.Pct.4.1,4.2);

– susţinerea IMM-urilor în punerea în aplicare a legislaţiei în vigoare (cf. Punctului 4.1);

– adaptarea cadrului juridic la schimbările din sfera muncii şi simplifica-rea acestuia,ţinând seama în special de IMM-uri (cf. punctului 4.3);

– favorizarea elaborării şi punerii în aplicare a strategiilor naţionale (cf. punctului 5);

– încurajarea schimbărilor de comportament al lucrătorilor şi stimularea angajatorilor în direcţia unor abordări favorabile ale aspectelor privind sănătatea (cf. punctului 6);

– dezvoltarea unor metode pentru identificarea şi evaluarea noilor riscuri potenţiale (cf.punctului 7);

– ameliorarea monitorizării progreselor realizate (cf. punctului 8);

– promovarea sănătăţii şi securităţii la nivel internaţional(cf.punctului 9).

4. CREAREA UNUI CADRU LEGISLATIV MODERN ŞI EFICIENT

4.1. Consolidarea punerii în aplicare a legislaţiei comunitare

Aplicarea efectivă a acquis-ului comunitar este indispensabilă pentru protejarea vieţii şi sănătăţii lucrătorilor şi pentru asigurarea, în acelaşi timp, de şanse egale pentru toate întreprinderile active pe marea piaţă europeană.

În 2004, Comisia a adoptat raportul său privind punerea în aplicare din punct de vedere practic a Directivei cadru 89/391/CEE şi a primelor cinci directive speciale5. Principalele concluzii confirmă impactul pozitiv al acestora asupra nivelurilor de protecţie naţionale. Acest raport iden-tifică totuşi grave lacune în aplicarea legislaţiei comunitare, în special în sectoarele considerate ca fiind expuse riscului şi pentru categoriile de lucrători cele mai vulnerabile (tinerii, lucrătorii cu contract pe perioadă determinată şi lucrătorii cu o calificare redusă), mai ales din IMM-uri şi sectorul public.

O mai bună respectare a legislaţiei comunitare va contribui în mod eficient numărului de accidente de muncă şi boli profesionale. Pentru a atinge acest obiectiv, angajamentul tuturor celor implicaţi, atât la nivel comunitar cât şi la nivel naţional, va trebui intensificat.

În ceea ce o priveşte, Comisia, în rolul său de gardian al tratatelor, va asigura transpunerea şi punerea efectivă în aplicare a directivelor comunitare. Va asista statele membre în această direcţie dar în acelaşi timp va manifesta vigilenţă maximă şi, acolo unde este cazul, va iniţia proceduri privind încălcarea dreptului comunitar, cum de fapt a şi făcut.

În ceea ce le priveşte, statele membre au datoria de a asigura efectul deplin al legislaţiei comunitare. În acest context, sănătatea şi securitatea în întreprinderile europene rămân în centrul preocupărilor Comisiei. Este nevoie să se răspundă mai bine condiţiilor şi nevoilor particulare ale IMM-urilor, în special în ceea ce priveşte evaluarea riscurilor,participarea şi formarea profesională lucrătorilor, precum şi circumstanţelor din sectoarele tradiţionale cu risc ridicat precum agricultura, construcţiile şi transportul.

În consecinţă, strategiile naţionale ar trebui să aibă ca prioritate punerea în aplicare a unui ansamblu de instrumente care să garanteze un nivel ridicat de respectare a legislaţiei, în special în IMM-uri şi în sectoarele cu riscuri ridicate:

– răspândirea bunelor practici la nivel local;

– formarea profesională a cadrelor şi a lucrătorilor;

– elaborarea de instrumente simple pentru a facilita evaluarea riscurilor;

– difuzarea într-un limbaj simplu a informaţiilor şi liniilor directoare care să fie uşor de înţeles şi aplicat;

– o mai bună difuzare a informaţiilor şi un mai bun acces la serviciile de consultanţă;

– accesul la servicii externe de prevenire de înalt nivel calitativ şi cu un cost abordabil;

– utilizarea inspectorilor de muncă în calitate de intermediari pentru a promova o mai bună respectare a legislaţiei în IMM-uri, în primul rând prin educaţie, persuasiune şi încurajare, iar, dacă este necesar, prin măsuri coercitive;

– recurgerea la măsuri economice de stimulare la nivel comunitar (de exemplu prin fondurile structurale) şi la nivel naţional, mai ales pentru microîntreprinderi şi întreprinderi mici.

Comisia, prin intermediul noului program PROGRESS şi în coope-rare cu Comisia consultativă pentru sănătate şi securitate în muncă (CCSS), va urmări elaborarea de ghiduri practice pentru aplicarea corectă a Directivelor 92/57/CEE (şantiere temporare sau mobile)6, 2004/40/CE (câmpuri electromagnetice) şi 2006/25/CE (radiaţii optice). Unde este necesar, liniile direc-toare vor ţine seama totodată de noul aviz ştiinţific al Comitetului ştiinţific pentru riscuri emergente şi nou identificate la adresa sănătăţii, care urmează să apară.

Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă (Agenţia Europeană),îşi va direcţiona mai mult acţiunile de sensibilizare, promovare şi difuzare a bunelor practici către sectoarele cu riscuri ridicate şi IMM-uri.

CCSS îşi va continua lucrările ce vizează să stabilească domeniile pentru care este necesară elaborarea de ghiduri de bune practici, precum şi să le facă pe acestea din urmă mai inteligibile pentru IMM-uri.

Practica scoate în evidenţă dificultăţile crescute în aplicarea legislaţiei privind sănătatea şi securitatea în situaţiile de subcontractare în care fiecare angajator încearcă să limiteze acţiunile preventive la proprii lucrătorii. Aceste situaţii,care se generalizează,merită o atenţie specială, atât la nivel naţional cât şi la nivel comunitar.

Comisia, în cooperare cu CCSS, va examina modalităţile de cooperare între angajatori atunci când, în acelaşi loc de muncă, coexistă mai multe niveluri de subcontractare; va analiza de asemenea oportunitatea de a formula recomandări.

Punerea în aplicarea articolului 7 al Directivei cadru 89/391/CEE scoate la lumină mari disparităţi în ceea ce priveşte calitatea, acoperirea şi accesibilitatea serviciilor de prevenire.

Acest fapt ar putea fi cauzat de existenţa unor diferenţe în definiţiile folosite de statele membre pentru competenţele şi aptitudinile necesare, precum şi de o externalizare excesivă a activităţilor preventive.

Pe baza evaluării situaţiei la nivel european, Comisia va examina oportunitatea de a adopta o recomandare prin care să invite statele membre să stabilească iniţiative de facilitare a accesului la servicii preventive de calitate, atunci când nu există competenţa necesară în cadrul întreprinderii; acest fapt este relevant în special în cazul IMM-urilor.

4.2. Aprofundarea cooperării în privinţa monitorizării aplicării legislaţiei

O aplicare efectivă şi echivalentă a legislaţiilor naţionale care transpun acquis-ul comunitar în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă este o condiţie indispensabilă pentru a garanta niveluri de protecţie socială comparabile în toate statele membre. Comisia va continua să promo-veze, la nivel comunitar, lucrările Comitetului inspectorilor de muncă principali (CIMP) în scopul ameliorării eficienţei controlului şi a monito-rizării aplicării legislaţiei, să faciliteze cooperarea între inspecţiile muncii şi să intensifice acţiunile comune în privinţa unor sectoare sau riscuri particulare.

CIMP este invitat:

să examineze motivele aflate la originea diferenţelor între ratele de incidenţă a accidentelor de muncă în statele membre şi să facă de cunoscut experienţa acestora în ceea ce priveşte soluţiile inovatoare care s-au dovedit eficiente.

să aprofundeze lucrările, în analiza impactului regulamentului REACH, privind rolul inspecţiilor de muncă şi să dezvolta sinergii în cooperare cu alte corpuri de inspecţie responsabile cu supra-vegherea pieţei şi cu politica de mediu.

să dezvolte mai mult mecanismele de schimb de informaţii privind problemele de aplicare practică şi să permită abordarea lor în mod comun.

să întărească cooperarea cu CCSS, mai ales în cadrul lucrărilor pregătitoare ale iniţiativelor legislative şi de evaluare a punerii în aplicare a directivelor.

La nivel naţional, vor trebui luate măsuri adecvate pentru a permite inspecţiilor de muncă să asigure că părţile implicate îşi respectă obligaţiile şi sunt în măsură să-şi exercite drepturile,inclusiv prin efectuarea de controale care să rezulte în aplicarea efectivă a unor sancţiuni disuasive şi proporţionale   precum şi prin declanşarea de proceduri pentru neîndeplinirea  obligaţiilor privind regulile de sănătate şi securitate. Noile provocări, printre care fluxurile migratoare, justifică controale mai specifice şi aprofundarea cunoştinţelor inspectorilor.

4.3. Simplificarea cadrului legislativ şi adaptarea la schimbări

Comisia va veghea la adaptarea cadrului de reglementare la cele mai recente evoluţii tehnice şi la evoluţia din sfera muncii, respectând principiile unei legislaţii coerente, simple şi eficiente şi obiectivul comunitar de reducere a cheltuielilor administrative pe care le suportă întreprinderile.

Comisia:

va continua, cu ajutorul consultaţiilor în curs cu partenerii sociali, lucrările privind posibilele iniţiative vizând întărirea prevenirii riscurilor musculo-scheletice, a agenţilor cancerigeni şi a riscurilor de infecţie prin înţepătură de ac,va adopta o a 3-a listă de valori indicative pentru agenţii chimici,

va întocmi un raport de evaluare a punerii în aplicare a Directivelor 92/57/CEE (şantiere temporare sau mobile) şi 92/58/CEE (semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă), 92/91/CEE (industrii extractive de foraj) şi92/104/CEE (industrii extractive de suprafaţă sau în ubteran), 92/29/CEE (asistenţa medicală la bordul navelor) şi 3/103/EC (nave de pescuit);

va evalua măsurile luate în urma recomandărilor privind persoanele care desfăşoară activităţi independente şi privind lista europeană a bolilor profesionale.

Evaluarea cadrului de reglementare administrativ şi instituţional şi simplificarea sa vor rămâne în centrul priorităţilor Comisiei, în conformitate cu principiile enunţate în Comunicările sale „O mai bună reglementare pentru creştere economică şi locuri de muncă” şi „Punerea în aplicare a programului comunitar Lisabona: o strategie pentru simplificarea cadrului de reglementare

Comisia:

va continua lucrările de codificare a directivelor „sănătate şi securitate”, examinând posibilităţile de simplificare a legislaţiei în scopul reducerii cheltuielilor administrative inutile fără a compromite atingerea obiectivelor anunţate în prezenta comunicare;

va propune o modificare a deciziei de înfiinţare a CIMP în vederea reducerii numărului membrilor săi şi a îmbunătăţirii funcţionării sale,

va promova elaborarea unei metodologii comune de evaluare a directivelor în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă în lumina următoarei directive privind simplificarea şi raţionalizarea rapor-turilor în ce priveşte punerea în aplicarea din punct de vedere practic

Pe plan naţional, orice efort de simplificare sesizabilă a situaţiei pentru întreprinderi trebuie să se traducă printr-o îmbunătăţire şi simplificare a cadrului naţional fără reducerea nivelurilor de protecţie existente. Comisia a propus deja ca îmbunătăţirea reglementării în vederea

simplificării sale să fie incluse în programele naţionale „Lisabona” şi recomandă statelor membre să raporteze activităţile în curs şi pe cele prevăzute pentru viitor.

5. ÎNCURAJAREA ELABORĂRII ŞI APLICĂRII STRATEGIILOR NAŢIONALE

Succesul strategiei comunitare va depinde de angajamentul statelor membre în adoptarea de strategii naţionale coerente care să fixeze obiective cantitative pentru reducerea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, care să se axeze pe sectoarele şi întreprinderile care inregistrează cele mai proaste rezultate şi care vizează riscurile cele mai frecvente şi lucrătorii cei mai vulnerabili. Definirea strategiilor ar trebui să se bazeze pe o evaluare detaliată a situaţiei naţionale, cu participarea activă şi consultarea tuturor părţilor interesate, în special a partenerilor sociali.

CCSS va fi un forum privilegiat pentru schimbul tripartit de informaţii asupra conţinutului strategiilor naţionale, a obiec-tivelor lor, a acţiunilor întreprinse, a articulării lor cu strategia comunitară şi a monitorizării progreselor realizate. CCSS va face schimb de experienţe şi bune practici şi va veghea ca strategiile naţionale să fie elaborate în mod coerent şi să ofere niveluri de protecţie echivalente în întreaga UE.

Strategiile naţionale trebuie să abordeze în mod special patru domenii:

5.1. Creşterea eficienţei preventive a monitorizării sănătăţii

Condiţiile proaste de sănătate la locul de muncă pot produce efecte pe termen lung şi pot fi la originea bolilor profesionale şi a problemelor de sănătate care sunt depistate la sfârşitul unei perioade lungi, chiar după mai mult de 20 de ani de expunere, cum este cazul azbestului.

Monitorizarea sănătăţii lucrătorilor constituie un instrument de prevenire de importanţă majoră.

Comisia încurajează statele membre şi întreprinderile să pună în aplicare proceduri sistematice de colectare şi de analiză a datelor obţinute prin monitorizarea medicală a lucrătorilor pentru a întări prevenirea, evitându-se totuşi îngreunarea formalităţilor la care sunt supuse întreprinderile. Sistemele naţionale de sănătate ar trebui să joace un rol mai activ, organizând, de exemplu, acţiuni de sensibilizare a medicilor cu privire la antecedentele şi condiţiile de muncă ale pacienţilor lor.

5.2. Acţiuni de promovarea a reabilitării şi reintegrării lucrătorilor

În fiecare an, mai mult de 350 000 de lucrători sunt obligaţi să-şi schimbe locul de muncă în urma unui accident, 300 000 suferă de incapacitate permanentă de diverse grade şi 15 000 sunt definitiv excluşi de pe piaţa forţei de muncă.

Statele membre sunt încurajate să integreze, în strategiile lor naţionale, acţiuni specifice (ajutoare, formări profesionale adaptate la situaţii personale etc.) vizând îmbunătăţirea situaţiei privind reabilitarea şi reintegrarea lucrătorilor excluşi pe o perioadă lungă de pe piaţa forţei de muncă din cauza unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a unui handicap.

5.3. Confruntarea cu schimbările sociale şi demografice

Provocările rezultate din evoluţia demografică în UE au fost scoase în evidenţă în Comunicarea Comisiei „Viitorul demografic al Europei – transformarea unei provocări în oportunitate”20. Politica de sănătate şi securitate în muncă poate contribui la găsirea unor soluţii pentru aceste provocări, în principal printr-o mai bună adaptare a locului de muncă la nevoile individuale ale indivizilor şi o mai bună aplicare a principiilor ergonomice viabile în conceperea locurilor de muncă şi în organizarea muncii.

Deşi este adevărat că trebuie să se răspundă nevoilor unei populaţii active în curs de îmbătrânire în Europa, situaţia lucrătorilor mai tineri nu trebuie totuşi neglijată, mai ales cea a tinerilor expuşi în mod deosebit la riscuri legate de locul de muncă. Neacordând atenţie acestui aspect ar deplasa în fapt riscul spre categoriile de vârstă mai tinere, creând astfel condiţiile pentru viitoare probleme.

Agenţia Europeană este invitată să furnizeze, prin intermediul observatorului său pentru riscuri, o analiză a provocărilor specifice pe care le pune, în domeniul sănătăţii şi securităţii, o mai mare integrare a femeilor, a lucrătorilor migranţi, a lucrătorilor mai tineri, dar şi mai vârstnici pe piaţa muncii. Ea va contribui la identificarea şi monitorizarea tendinţelor şi a riscurilor noi, precum şi a unor măsuri indispensabile.

5.4. Consolidarea coerenţei politicilor

Pentru a fi eficiente, protecţia şi promovarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor europeni necesită o coordonare efectivă, la nivel comunitar şi naţional, între politica de sănătate şi securitate în muncă şi alte politici care ar putea avea un impact. Este deci oportun să se exploateze sinergiile şi să se vegheze în special la coerenţă , în cadrul următoarelor politici :

– sănătate publică,

– dezvoltare regională şi coeziune socială,

– achiziţii publice,

– ocuparea forţei de muncă şi restructurarea.

Comisia se va asigura că iniţiativele în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă se vor dezvolta în coerenţă cu politicile de sănătate publică în vederea prevenirii bolilor şi a prelungirii vieţii active cu o bună stare de sănătate. Punerea în aplicare a prezentei strategii va ţine seama în special de rezultatele consultării lansate în 2007 de Cartea verde „Spre o Europă fără fum de ţigară: opţiuni strategice la nivelul Uniunii Europene”, precum şi de rezultatele consultării care s-a încheiat în mai 2006 privind „Promovarea sănătăţii mintale a populaţiei. Spre o strategie privind sănătatea mintală în Uniunea Europeană”.   Comisia va veghea, prin intermediul grupului interdepartamental de lucru„sănătate şi securitate în muncă”, pentru ca iniţiativele din alte domenii politice să ţină seama de impactul lor asupra protecţiei sănătăţii şi securităţii în muncă.

Va examina în special posibilităţile oferite de diferitele programe şi fonduri comunitare care pot contribui la promovarea unor mai bune niveluri de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor.

6. PROMOVAREA SCHIMBĂRILOR DE COMPORTAMENT

Legislaţia poate să determine schimbarea modelelor de comportament. O strategie vizând promovarea unei culturi de prevenire trebuie să se adreseze tuturor componentelor societăţii,lărgindu-şi sfera de acţiune şi în afara locului de muncă şi a populaţiei active. Ea trebuie să contribuie la crearea unei culturi generale care conferă importanţa cuvenită prevenirii îmbolnăvirilor şi riscurilor.

6.1. Integrarea sănătăţii şi securităţii în programele de educaţie şi de formare profesională

Experienţa dobândită la nivel naţional, regional şi local în perioada punerii în aplicare a strategiei 2002-2006 indică importanţa dezvoltării unei culturi de prevenire a riscurilor în programele de formare la toate nivelurile ciclului educativ şi în toate domeniile, inclusiv în formarea profesională şi învăţământul universitar. Un rol important îi revine învăţământului primar, dat fiind faptul că reflexele esenţiale de prevenire sunt dobândite în copilărie.

O atenţie specială trebuie acordată şi pregătirii tinerilor întreprinzători în domeniul gestionării sănătăţii şi securităţii în muncă şi pregătirii lucrătorilor în ceea ce priveşte riscurile din întreprindere şi mijloacele pentru a le preveni şi combate. Acest lucru este deosebit de important pentru IMM-uri şi în ceea ce îi priveşte pe lucrătorii migranţi.

Fondul Social European joacă în acest context un rol esenţial, susţinând iniţiativele statelor membre pentru dezvoltarea unei culturi de prevenire în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă.

Agenţia Europeană va fi invitată să facă o evaluare a gradului de integrare al sănătăţii şi securităţii în politicile de educare şi formare din statele membre.

Pornind de la aceste informaţii şi de la opinia Comisiei consul-tative pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii în muncă,      Comisia va examina oportunitatea de a prezenta o propunere de recomandare.

Statele membre sunt invitate să utilizeze mai mult potenţialul oferit de Fondul Social European şi de alte fonduri comunitare pentru a dezvolta proiecte de formare a angajatorilor şi a lucră-torilor în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă.

6.2. Locuri de muncă mai sănătoase şi mai sigure: ridicarea nivelului de sănătate şi favorizarea receptivităţii în cadrul întreprinderilor

Întreprinderile care investesc în protecţia sănătăţii lucrătorilor lor prin politici de prevenire active, obţin rezultate concrete: reducerea costurilor datorate absenţelor, reducerea rotaţiei personalului, o mai bună satisfacere a clienţilor,creşterea motivaţiei, îmbunătăţirea calităţii şi o mai bună imagine a companiei. Aceste efecte pozitive pot fi consolidate încurajând lucrătorii care lucrează într-un mediu de lucru sănătos să adopte stiluri de viaţă care să îmbunătăţească starea lor generală de sănătate.

Comisia încurajează statele membre să prevadă în strategiile lor naţionale iniţiative specifice care să le permită întreprinderilor, în special IMM-urilor, să aibă acces la asistenţă tehnică şi la consul-tanţă în materie de promovare a sănătăţii lucrătorilor.

Comisia invită Agenţia Europeană să colecteze şi să difuzeze informaţii pentru susţinerea dezvoltării campaniilor de promo-vare a sănătăţii la locul de muncă,alături de strategia şi programele comunitare de sănătate publică.

Comisia invită Fundaţia europeană pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă să analizeze efectele reale ale acestor campanii.

O schimbare de comportament în ceea ce priveşte problemele de sănătate şi securitate în muncă se realizează printre altele prin sensi-bilizarea factorilor din întreprinderi şi prin aplicarea efectivă şi completă în cadrul întreprinderilor a regulilor privind informarea,pregătirea şi participarea lucrătorilor, oferindu-le acestora posibilitatea să obţină cunoştinţe profesionale adecvate, să dezvolte reflexe preventive şi să-şi îndeplinească sarcinile în condiţii de siguranţă.

De altfel, sensibilizarea, în special a IMM-urilor, poate fi consolidată prin stimulenteeconomice directe şi indirecte în sensul prevenirii. Aceste măsuri de stimulare ar putea cuprinde o eventuală reducerea a cotiza-ţiilor sociale sau a primelor de asigurare, în funcţie de investiţiile în îmbunătăţirea mediului de lucru şi/sau reducerea accidentelor; ajutoare

economice pentru înfiinţarea sistemelor de gestionare a sănătăţii şi securităţii în muncă; introducerea de obligaţii privind sănătate şi securitate în procedurile de atribuire a achiziţiilor publice.

Agenţia Europeană va fi invitată să dezvolte campanii sectoriale de sensibilizare,vizând cu precădere IMM-urile, şi să promoveze gestionarea sănătăţii şi securităţii în muncă în cadrul întreprin-derilor, prin schimburi de experienţă şi bune practici specifice pentru diverse sectoare particulare.

Partenerii sociali sunt invitaţi să elaboreze iniţiative în cadrul dialogului social sectorial şi să vegheze la consolidarea rolului de coordonare a reprezentanţilor lucrătorilor în cadrul unei gestiuni sistematice a riscurilor profesionale.

7. CONFRUNTAREA CU RISCURI NOI ŞI ÎN CONTINUĂ CREŞTERE

7.1. Identificarea noilor riscuri

Cercetarea, atât cea fundamentală cât şi cea aplicată,este indispensabilă pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, pentru descrierea situaţiilor de expunere, identificarea cauzelor şi efectelor şi pentru conceperea de soluţii preventive şi tehnologii inovatoare. Cercetarea ştiinţifică furnizează argumentele şi dovezile pe care trebuie să se fondeze deciziile politice.

Priorităţile de cercetare trebuie să includă în mod special problemele psihosociale, tulburările musculo-scheletice, substanţele periculoase, înţelegerea riscurilor pentru reproducere,gestiunea sănătăţii şi securităţii, riscurile legale de mai mulţi factori combinaţi(de exemplu organizarea muncii şi conceperea locurilor de muncă, ergonomie, expunere combinată la agenţi fizici şi chimici) şi riscurile potenţiale asociate cu nanotehnologiile.

Pe plan comunitar, consolidarea eforturilor se va face, între altele, în cadrul celui de-al şaptelea program cadru de cercetare, cu sprijinul platformei tehnologice pentru securitatea muncii şi a mediului care şi-a publicat agenda strategică de cercetare în 2006. Mai multe probleme au fost deja identificate pentru viitoarele apeluri la propuneri pe mai multe teme – sănătate, nanoştiinţe, nanotehnologii, materiale şi noi tehnologii de producţie şi ştiinţe socioeconomice şi umane – ale acestui program cadru:evaluarea dimensiunii economice a sănătăţii şi securităţii în muncă şi expunerea lucrătorilor la nanoparticule, gestiunea riscului industrial,echipamentul de protecţie şi securitatea structurală. Este cazul să se adauge aici necesitatea de apropiere a programelor de cercetare naţionale. Punerea în funcţiune a platformelor tehnologice naţionale poate juca un rol important în acest sens.

Agenţia Europeană este invitată să promoveze, în rândul institutelor de cercetare naţionale pentru sănătate şi securitate, stabilirea de priorităţi comune, schimbul de rezultate şi luarea în calcul a nevoilor în domeniul sănătăţii şi securităţii la locul de muncă în programele de cercetare.

Observatorul pentru riscuri al Agenţiei Europene ar trebui să îmbunătăţească anticiparea riscurilor, inclusiv a celor legate de noile tehnologii, riscurile biologice,cele legate de interfeţe complexe om-maşină şi de impactul evoluţiei demografice.

Comisia încurajează statele membre şi pe partenerii sociali să promoveze aplicarea practică şi rapidă a rezultatelor cercetării fundamentale, introducând instrumente simple de prevenire la dispoziţia întreprinderilor, în special a IMMurilor.

7.2. Promovarea sănătăţii mintale la locul de muncă

În momentul de faţă, problemele legate de o proastă sănătate mintală constituie a patra cauză de incapacitate de muncă. OMS estimează că până în 2020 depresia va deveni principala cauză de incapacitate. Locul de muncă poate constitui un loc privilegiat pentru prevenirea tulburărilor psihologice şi pentru promovarea unei mai bune sănătăţi mintale.

Comisia încurajează statele membre să integreze în strategiile lor naţionale iniţiative specifice în favoarea unei mai bune preveniri şi promovări a sănătăţii mintale, în combinaţie cu iniţiativele comunitare în acest domeniu, inclusiv iniţiative în favoarea integrării în muncă a persoanelor cu un handicap mintal.

Comisie subliniază importanţa negocierilor între partenerii sociali referitoare la prevenirea violenţei şi a hărţuirii la locul de muncă şi încurajează să se tragă concluziile necesare din evaluarea punerii în aplicare a acordului cadru la nivel european privind stresul la locul de muncă.

8. EVALUAREA PROGRESELOR REALIZATE

Elaborarea de noi instrumente vizând măsurarea progreselor realizate şi a eforturilor depuse de către toate părţile implicate, atât la nivel naţional cât şi la nivel european, este necesară pentru a asigura monitorizarea adecvată a aplicării prezentei strategii.

În contextul programului statistic comunitar, Comisia a adoptat o propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului vizând, între altele,consolidarea metodologiilor ESAW21 şi EODS22 şi asigurarea transmiterii sistematice către      Comisie a acestor date administrative de către statele membre.

Comisia va consolida de asemenea colectările de date statistice privind sănătatea şi securitatea în muncă în cadrul sondajelor de opinie. Comisia va dezvolta, în cooperare cu Comisia consultativă pentru securitate,igienă şi protecţia sănătăţii în muncă,un sistem comun care să permită colectarea şi schimbul de informaţii asu-pra conţinutului strategiilor naţionale, a evaluării îndeplinirii obiectivelor fixate, a eficienţei structurilor naţionale de prevenire şi a eforturilor depuse.Va promova dezvoltarea de indicatori cali-tativi pentru a îmbogăţi datele furnizate cu statisticile europene şi sondajele de opinie în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă.

9. PROMOVAREA SECURITĂŢII ŞI A SĂNĂTĂŢII LA NIVEL INTERNAŢIONAL

Într-o economie din ce în ce mai globalizată, UE are tot interesul să promoveze norme ridicate de protecţie a muncii în întreaga lume, acţionând multilateral,în cooperare cu organismele internaţionale competente şi bilateral, în cadrul relaţiilor cu ţările terţe. Trebuie de asemenea să ajute ţările candidate să se pregătească pentru aplicarea acquis-ului comunitar. În acest context, UE ar trebui să promoveze principiile de prevenire pe care le-a definit în politica sa de sănătate şi securitate în muncă prin:

– întărirea cooperării sale cu OIM, OMS şi alte organizaţii internaţionale pentru promovarea unor niveluri mai ridicate de protecţie la nivel mondial,– colaborarea cu alte ţări pentru promovarea punerii în aplicare a strategiei globale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, adoptată de OIM în 2003, şi în vederea ratificării convenţiei privind cadrul de promovare al securităţii şi sănătăţii în muncă,adoptată în 2006,

– încurajarea statelor membre să ratifice convenţiile OIM,

– conlucrarea cu ţările terţe şi organizaţiile internaţionale pentru a obţine o interdicţie globală a producţiei, comercializării şi utilizării azbestului sau a produselor care conţin azbest, precum şi pentru promovarea sănătăţii şi securităţii în muncă în general,

– dezvoltarea colectării de date privind accidentele prin introducerea unor cerinţe de raportare a accidentelor grave, îmbunătăţind astfel posibilitatea de a compara aceste date,

– consolidarea cooperării cu economiile dezvoltate, printre care Statele Unite, Canada,Australia şi Japonia, dar şi cu economiile emergente precum China şi India,

– sprijinirea ţărilor candidate în eforturile lor de a pune în aplicare acquis-ul în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă.

10. CONCLUZII

Angajamentul aflat în centrul strategiei Lisabona de a creşte ocuparea forţei de muncă şi productivitatea printr-o competitivitate ridicată necesită eforturi sporite din partea tuturor părţilor implicate pentru a îmbunătăţi rezultatele în materie de sănătate şi securitate în muncă

în UE. Rolul sănătăţii şi securităţii în muncă este primordial pentru consolidarea competitivităţii şi a productivităţii întreprinderilor, deoarece se traduce printr-o reducere a costului accidentelor, incidentelor şi bolilor şi printr-o motivare mai mare din partea lucrătorilor. Accidentele de muncă şi bolile profesionale reprezintă o povară enormă pentru siste-mele de protecţie socială publice şi private şi necesită un răspuns integrat, coordonat şi strategic, precum şi o colaborare a principalelor părţi interesate din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte elaborarea politicilor comunitare şi naţionale. Comisia, în cooperare cu celelalte părţi implicate, va detalia în tabloul de bord al Agendei Sociale acţiunile concrete ce trebuie întreprinse la nivel comunitar şi calendarul precis al acestora; acestea vor completa acţiunile pe care statele membre se angajează să le demareze.

Prin prezenta comunicare, Comisia urmăreşte să îndemne toate părţile implicate să depună eforturi concertate pentru reducerea costului ridicat al accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale şi să facă din bunăstarea la locul de muncă o realitate vizibilă pentru cetăţeniieuropeni, contribuind astfel în mod concret la dezvoltarea Agendei cetăţenilor, adoptată la data de 10 mai 2005. ”



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: