Postat de: valorificare | 8 Iulie 2010

KYOTO si clima Terrei

PROTOCOLUL DE LA KYOTO

La finele anului 1997, un numar de  161 de tari, printre care si Romania, au semnat la KYOTO un acord, un program de actiune pentru a se putea controla consumul de gaze cu efect de sera si implicatiile acestora in schimbarile climatice majore ale Terrei. Prin acest Protocol s-a stabilit ca  pana in 2012  cantitatea medie de gaze cu efect de sera sa fie redusa cu 5,2% fata de 1990.

Hidrofluorocarburile,oxidul de azot, dioxidul de carbon, metanul,  perfluorocarburile si hexafluorurile de sulf sunt gazele mentionate ca nocive pentru sanatatea TERREI.

Tot prin acest protocolul s-a stabilit (printre altele) ca este imperios necesar sa se treaca de la utilizarea combustibililor fosili bogati in carbon ( carbune), la combustibili saraci in carbon (gaze naturale sau combustibili alternativi),iar transportul sa fie orientat spre mijloace mai putin poluante;  constructiile sa fie mai eficiente din punct de vedere energetic iar suprafetele impadurite sa fie protejate si extinse.

Este de la sine inteles ca responsabilitatile cu privire la acest angajament luat de Romania nu revin doar guvernului, ci tuturor celor care ,,gestioneaza’’astfel de produse.

Dam mai jos pasaje din acest important document:

……………………………………………………………………………………………………………………

Art. 2

1.Fiecare parte inclusă în anexa nr. I, pentru a-şi îndeplini angajamentele privind limitarea cantitativă şi reducerea emisiilor, menţionate în art. 3, şi în scopul promovării unei dezvoltări durabile, va trebui:

a)să aplice şi/sau să elaboreze politici şi măsuri în concordanţă cu circumstanţele sale naţionale, cum ar fi:

(i) mărirea eficienţei energetice în sectoarele semnificative ale economiei naţionale;

(ii) protecţia şi sporirea mijloacelor de absorbţie şi a rezervoarelor de acumulare a gazelor cu efect de seră, care nu sunt reglementate de Protocolul de la Montreal, luând în considerare angajamentele rezultate din acorduri de mediu internaţionale relevante, promovarea practicilor de gospodărire durabilă a pădurilor, împădurirea şi reîmpădurirea;

(iii) promovarea unor forme durabile de agricultură în lumina consideraţiilor privind schimbările climatice;

(iv) cercetarea, promovarea, valorificarea şi folosirea crescândă a formelor noi de energie regenerabilă, a tehnologiilor de reţinere a bioxidului de carbon şi a tehnologiilor noi, avansate, favorabile protecţiei mediului;

(v) reducerea progresivă sau eliminarea gradată a imperfecţiunilor pieţei, stimularea fiscală, reducerea de taxe şi de subvenţii în toate sectoarele producătoare de gaze cu efect de seră şi care acţionează, în vederea îndeplinirii obiectivelor convenţiei, precum şi aplicarea instrumentelor de piaţă;

(vi)încurajarea reformelor adecvate în sectoarele semnificative vizate în promovarea politicilor  şi măsurilor care limitează şi reduc emisiile de gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal;

(vii) măsuri de limitare şi/sau de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, în sectorul de transport;

(viii) limitarea şi/sau reducerea emisiilor de metan prin recuperare şi folosire în managementul deşeurilor, precum şi în producerea, transportul şi distribuţia energiei;

b)să coopereze cu alte părţi similare pentru mărirea eficienţei individuale şi combinate a politicii şi măsurilor adoptate în baza acestui articol, în conformitate cu art. 4 paragraful 2e)(i) din convenţie. În acest scop aceste părţi vor lua măsuri pentru a-şi împărtăşi experienţa şi vor schimba informaţii asupra politicilor şi măsurilor adoptate şi pentru dezvoltarea mijloacelor de îmbunătăţire a posibilităţilor de comparare, a transparenţei şi eficienţei. Conferinţa părţilor ce serveşte ca reuniune a părţilor la acest protocol va trebui să ia în considerare la prima sa sesiune sau cât mai repede posibil după aceea modalităţile de cooperare, având în vedere toate informaţiile relevante.

2.Părţile incluse în anexa nr. I vor continua limitarea sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, provenite din depozitele de combustibil din aviaţie şi marină, lucrând direct cu Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile şi, respectiv, cu Organizaţia Maritimă Internaţională.

3.Părţile incluse în anexa nr. I se vor strădui să aplice politicile şi măsurile prevăzute în acest articol în aşa fel încât să reducă la minimum efectele adverse, inclusiv efectele adverse ale schimbărilor climatice, efectele asupra comerţului internaţional şi impactul asupra factorilor sociali, de mediu şi economici care ar putea afecta alte părţi, în mod deosebit ţările în curs de dezvoltare care sunt părţi şi, în particular, acele ţări menţionate la art. 4 paragrafele 8 şi 9 din convenţie, având în vedere art. 3 din aceasta. Conferinţa părţilor ce serveşte ca reuniune a părţilor la acest protocol poate acţiona în continuare în mod corespunzător pentru promovarea implementării prevederilor acestui paragraf.

4.Conferinţa părţilor ce serveşte ca reuniune a părţilor la acest protocol, dacă decide că ar fi benefic să coordoneze oricare dintre politicile şi măsurile prevăzute în paragraful 1 a), luând în considerare diferitele circumstanţe naţionale şi efectele potenţiale, va trebui să aibă în vedere metode şi căi de coordonare a unor astfel de politici şi măsuri.

Art. 3

1.Părţile incluse în anexa nr. I vor asigura, individual sau în comun, ca totalul emisiilor antropice de gaze cu efect de seră, exprimate în bioxid de carbon echivalent, cuprinse în anexa A, să nu depăşească cantităţile atribuite, calculate ca urmare a angajamentelor de limitare cantitativă şi de reducere a emisiei, înscrise în anexa B, şi în concordanţă cu prevederile acestui articol, în scopul reducerii emisiilor globale de astfel de gaze cu cel puţin 5% faţă de nivelul anului 1990 în perioada de angajare 2008-2012.

………………………………………………………………………………………………………………………………….

3.Pentru a respecta obligaţiile care rezultă din acest articol fiecare parte inclusă în anexa nr. I va trebui să evalueze, pentru fiecare perioadă la care se referă, schimbările survenite în stocurile de carbon, ca măsură verificabilă a schimbărilor nete în emisiile de gaze cu efect de seră, adică diferenţa dintre emisie şi reţinere ca urmare a activităţilor umane legate de schimbarea folosinţei terenurilor şi de exploatările forestiere limitate în împăduriri, reîmpăduriri şi despăduriri, începând cu anul 1990. Emisiile de gaze cu efect de seră, evidenţiind sursele şi reţinerile legate de aceste activităţi, vor trebui să fie raportate într-o manieră transparentă şi verificabilă şi să fie trecute în revistă conform art. 7 şi 8.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

7.În prima perioadă a angajamentului de limitare cantitativă şi de reducere a emisiilor, 2008-2012, cantitatea atribuită fiecărei părţi incluse în anexa nr. I va fi egală cu procentul înscris pentru ea în anexa B din totalul emisiilor antropogenice echivalente de bioxid de carbon listate în anexa A pentru 1990 sau în anul ori în perioada de referinţă determinată în concordanţă cu paragraful 5, multiplicat cu 5. Acele părţi incluse în anexa nr. I, pentru care schimbările în utilizarea terenurilor şi în silvicultură constituie o sursă netă de emisii de gaze cu efect de seră în anul 1990, vor include în anul sau în perioada de referinţă 1990 totalul emisiilor antropogenice în echivalent bioxid de carbon provenit din surse minus reţinerea prin absorbţie în anul 1990 provenită din schimbările intervenite în utilizarea terenurilor, în scopul calculării cantităţilor atribuite pentru ele.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

14.Fiecare parte inclusă în anexa nr. I se va strădui să implementeze angajamentele menţionate în paragraful 1 în aşa fel încât să minimizeze impactul social, de mediu şi economic la ţările părţi în curs de dezvoltare, în mod particular la cele menţionate în art. 4 paragrafele 8 şi 9 din convenţie. În acord cu deciziile semnificative ale Conferinţei părţilor privind implementarea acestor paragrafe, Conferinţa părţilor ce serveşte ca reuniune a părţilor la acest protocol va aproba, în prima sa sesiune, acţiunile necesare pentru a minimiza efectele negative ale schimbărilor climatice şi/sau impactul măsurilor de răspuns asupra părţilor la care se face referire în acele paragrafe. Printre problemele ce urmează să fie luate în considerare vor fi stabilirea de finanţări, asigurări şi transferul de tehnologie.

Art. 4

1.Oricare dintre părţile incluse în anexa nr. I, care a ajuns la o înţelegere privind îndeplinirea în comun a obligaţiilor ce le revin în baza art. 3, va aprecia dacă îşi poate onora acele obligaţii, dacă bioxidul de carbon total echivalent din emisiile de gaze cu efect de seră, enumerate în anexa A, nu depăşeşte cantităţile atribuite, calculate ca urmare a angajamentelor de limitare cantitativă şi de reducere a emisiilor, înscrise în anexa B, şi în concordanţă cu prevederile art. 3. Nivelul respectiv al emisiei alocat fiecărei părţi la acordul de înţelegere trebuie stipulat în această înţelegere.

………………………………………………………………………………………………………………………………….

Art. 5

1.Fiecare parte inclusă în anexa nr. 1 va avea, nu mai târziu de un an înainte de începutul primei perioade de obligaţii, un sistem naţional pentru estimarea emisiilor antropogenice rezultate din surse sau din reţinerea prin absorbţie a tuturor gazelor cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal. Liniile directoare pentru astfel de sisteme naţionale care vor încorpora metodologii specificate în paragraful 2, vor fi decise de Conferinţa părţilor ce serveşte ca reuniune a părţilor la acest protocol în prima sa sesiune.

………………………………………………………………………………………………………………………………….

Art. 10

Toate părţile, luând în considerare responsabilităţile lor comune, dar diferenţiate, şi priorităţile naţionale specifice şi de dezvoltare regională, obiectivele şi circumstanţele, fără introducerea nici unor noi obligaţii pentru părţile neincluse în anexa nr. I, dar reafirmând angajamentele existente în art. 4 paragraful 1 din convenţie, şi continuând să avanseze cu implementarea acestor angajamente în vederea atingerii unei dezvoltări durabile, ţinând seama de art. 4 paragrafele 3, 5 şi 7 din convenţie, vor trebui:

a)să formuleze acolo unde se justifică şi pe cât posibil programe naţionale şi acolo unde se potriveşte programei regionale eficiente din punct de vedere economic, destinată să îmbunătăţească calitatea factorilor de emisie locali, date asupra activităţii şi/sau modelelor care reflectă condiţiile social-economice ale fiecărei părţi pentru pregătirea şi reactualizarea periodică a inventarelor naţionale de emisii antropice de la surse şi diminuarea prin absorbţie a tuturor gazelor cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, utilizând metodologii ce vor fi adoptate după Conferinţa părţilor şi în concordanţă cu liniile directoare pentru pregătirea comunicărilor naţionale adoptate de Conferinţa părţilor;

b)să formuleze, să implementeze, să publice şi să reactualizeze în mod regulat programe naţionale şi, acolo unde este oportun, programe regionale conţinând măsuri de minimizare a schimbărilor climatice şi măsuri pentru a facilita adaptarea adecvată la schimbările climatice:

(i) astfel de programe s-ar putea referi, printre altele, la sectoarele economice: energie, transport şi industrie, dar şi la agricultură, silvicultură şi gestionarea deşeurilor. În plus, adaptarea tehnologiilor şi metodelor de perfecţionare a planificării teritoriului ar putea îmbunătăţi situaţia în legătură cu schimbările climatice; şi

………………………………………………………………………………………………………………………………….

c)să coopereze pentru promovarea unor modalităţi efective de dezvoltare, aplicare şi difuzare a lor şi să întreprindă toate măsurile potrivite pentru promovarea, dacă este cazul, transferul sau accesul la tehnologiile eficiente din punct de vedere al protecţiei mediului, know-how, practici şi procese pertinente pentru schimbările climatice, în particular pentru ţările în curs de dezvoltare, inclusiv formularea unor politici şi programe pentru transferul efectiv al tehnologiilor eficiente de mediu, care sunt proprietate publică sau de domeniu public, şi pentru crearea unui mediu propice sectorului privat, în scopul promovării şi dezvoltării transferului, deci şi al accesului la tehnologii eficiente din punct de vedere al protecţiei mediului;

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Art. 11

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

2.În contextul implementării art. 4 paragraful 1 din convenţie în concordanţă cu prevederile art. 4 paragraful 3 şi ale art. 11 din convenţie şi prin capacitatea de operare a mecanismului financiar al entităţii sau entităţilor convenţiei, ţările părţi dezvoltate şi alte părţi dezvoltate incluse în anexa nr. II la convenţie vor trebui:

a)să prevadă resurse financiare noi şi suplimentare pentru a acoperi costurile totale ale ţărilor părţi în curs de dezvoltare în promovarea implementării angajamentelor existente în art. 4 paragraful 1a) din convenţie, care sunt cuprinse în art. 10 lit. a); şi

b)să prevadă, de asemenea, acele resurse financiare, inclusiv pentru transferul de tehnologie, necesare ţărilor părţi în curs de dezvoltare în scopul realizării costurilor totale suplimentare pentru promovarea implementării angajamentelor asumate în art. 4 paragraful 1 din convenţie, care sunt cuprinse în art. 10 şi care sunt acorduri între o ţară parte în curs de dezvoltare şi entitatea sau entităţile internaţionale la care se face referire în art. 11 din convenţie, în concordanţă cu acel articol.

Implementarea angajamentelor existente va trebui să ţină seama de necesitatea circulaţiei adecvate şi previzibile a fondurilor şi de importanţa distribuţiei corespunzătoare pe ţări părţi dezvoltate. Liniile directoare ale entităţii sau entităţilor cu rol în operarea mecanismului financiar al Convenţiei, inclusiv cele agreate înaintea adoptării prezentului protocol, se vor aplica mutatis mutandis prevederilor acestui paragraf.

3.Ţările părţi dezvoltate şi alte părţi dezvoltate menţionate în anexa nr. II la convenţie pot, de asemenea, furniza şi ţările părţi în curs de dezvoltare pot profita de resurse financiare pntru implementarea art. 10 prin canale bilaterale, regionale şi multilaterale.

Art. 12

1.Prin prezenta se defineşte un mecanism de dezvoltare nepoluantă.

2.Scopul acestui mecanism de dezvoltare nepoluantă va fi de asistare a părţilor neincluse în anexa nr. 1 în realizarea dezvoltării durabile, de a contribui la îndeplinirea obiectivelor finale ale convenţiei şi de a acorda asistenţă părţilor incluse în anexa nr. I în realizarea conformităţii cu angajamentele de limitare cuantificată şi de reducere a emisiilor stipulate în art. 3.

3.În legătură cu mecanismul de dezvoltare nepoluantă:

a)părţile neincluse în anexa nr. I vor beneficia de activităţile proiectului, având ca rezultat certificarea reducerilor de emisii cuantificate; şi

b)părţile incluse în anexa nr. I pot folosi reducerile omologate de emisii din acele activităţi ale proiectului ce contribuie la conformarea cu o parte a angajamentelor de limitare cantitativă şi de reducere a emisiilor sub nivelul prevăzut în art. 3, astfel cum au fost determinate de Conferinţa părţilor ce serveşte ca reuniune a părţilor la prezentul protocol.

4.Mecanismul de dezvoltare nepoluantă va trebui să fie supus autorităţii şi conducerii Conferinţei părţilor ce serveşte ca reuniune a părţilor la acest protocol şi să fie supervizat de un comitet executiv al mecanismului de dezvoltare nepoluantă.

5.Reducerile de emisii rezultate din activitatea fiecărui proiect vor fi omologate de entităţi operaţionale desemnate de Conferinţa părţilor ce serveşte ca reuniune a părţilor la acest protocol, pe bază de:

a)participare voluntară aprobată de fiecare parte implicată;

b)beneficii reale, măsurabile şi pe termen lung, în legătură cu minimizarea efectelor schimbării climatice; şi

c)reduceri ale emisiilor care sunt suplimentare celor care pot surveni în absenţa activităţii omologate a proiectului.

6.Mecanismul dezvoltării nepoluante va ajuta la aranjamentele financiare necesare ale activităţilor omologate ale proiectului.

7.Conferinţa părţilor serveşte ca reuniune a părţilor la acest protocol va trebui să elaboreze în prima sa sesiune modalităţi şi proceduri în scopul asigurării transparenţei şi eficienţei, al justificării prin bilanţ independent şi al verificării activităţilor proiectului.

8.Conferinţa părţilor ce serveşte ca reuniune a părţilor la acest protocol va trebui să asigure ca o parte din profitul provenit din activităţile omologate ale proiectului să fie folosită pentru acoperirea cheltuielilor administrative, precum şi la asistarea ţărilor părţi în curs de dezvoltare, care sunt în mod particular vulnerabile la efectele negative ale schimbărilor climatice, pentru realizarea costurilor adaptării.

9.Participarea în cadrul mecanismului dezvoltării nepoluante incluse în activităţile menţionate în paragraful 3a) şi în achiziţia de reduceri omologate ale emisiilor poate implica entităţile private şi/sau publice, urmând să constituie subiectul oricărui ghid metodologic ce poate fi prevăzut de către comitetul executiv al mecanismului dezvoltării nepoluante.

10.Reducerile omologate de emisii obţinute în perioada începând cu anul 2000 şi până la începutul primei perioade de obligaţii pot fi luate în considerare în realizarea angajamentelor în prima perioadă de obligaţii.

Adoptat la Kyoto la 11 decembrie 1997.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: